Prințesa din regatul despre care nu s-a mai povestit, care se afla peste 9 mări și 9 țări, și care nu poate fi găsit nici acum pentru că nimeni nu mai știe pe ce meleaguri din alte galaxii se afla, deoarece nu s-au păstrat izvoare istorice, a spus într-o dimineață că vrea cireșe pătrate.

– Și să fie roșii? Sau albastre? a întrebat în glumă împăratul. Pierduse deja destui tineri trimițându-i prin tot felul de încercări, în sensul că ori se rătăciseră și nu au mai găsit drumul înapoi ori cine știe pe ce tărâmuri au ajuns. Poate au găsit pasărea de foc, luna, soarele, stelele, lucruri esențiale vieții, și le-au dus înapoi din regatul din care fuseseră furate, fiind răsplățiți cu alte prințese și cu fericire până la adânci bătrâneți. Sau poate că, între timp, și-au pierdut cheful de eroisme și vise greu de împlinit și s-au așezat, ca omul obișnuit, la casa lor, urmând să facă muncă fizică, dar care avea, cel puțin, rezultate vizibile.

Prințesa dorise, de-a lungul vremii, să aibă în realitate fie ce era rodul imaginației ei, fie al altora, adică începuse de copilă să își dorească tot felul de fleacuri din basmele pe care le auzea prin sate. Împăratul avea un mare respect pentru tradiții și nu dorea ca acestea să dispară. Venind prințesa la ei în sat, oamenii simpli se simțeau măguliți și onorați să fie ascultați povestind la gura sobei sau la un foc de tabără.

– Așa sunt toți copiii. Vor de toate, îl linișteau bătrânii povestitori din sat. Doar la bătrânețe nu mai vrei nimic, în afară de a-i vedea pe restul fericiți.

– Pe asta se bazează viața. Dacă nu vrei nimic, nu mai aștepți nimic.  Dacă ajungi aici, ți-au trecut cheful și motivația de a trăi.

Adevărul era că unii oameni de știință aduseseră inovații în ținuturile lui, descoperind, spre exemplu, că într-adevăr exista porumb cu boabele în culorile curcubeului, roșii negre, gândăcei și libelule care arătau exact ca versiunile lor bijuterii, porumbei colorați multicolor și, de asemenea, inventaseră tot felul de dispozitive. Printre ele se numărau binocluri care pozau stelele, ceasuri de mână cu mierle în loc de cuc și altele.

Odată, prințesa a dorit lampa fermecată a lui Aladin. A dezamăgit-o pentru că duhul nu împlinea decât trei dorințe, și pe acelea în cu totul alt mod, și mai avea și argumente să spună că de fapt el din anumite perspective a realizat exact ce i se ceruse.

Unii înțelepți de la curte îl linișteau pe împărat că e vorba de ceva trecător, că nu va dori mereu câte ceva, pentru că, în timp, imaginația oricui obosește și ne limităm la ce știm deja și la ce avem în jur.

Un călător a venit la palat și i-a spus prințesei că toate fructele pătrate nu se pot găsi decât în Japonia. Problema era nu numai că Japonia era departe de regat ca distanță geografică. Problema era că, pe vremea regatului tatălui ei și pe parcursul vieții celor de față, Japonia încă nu exista. Și atunci prințesa a vrut să știe mai multe despre Japonia.

Acolo erau pepeni pătrați și lămâi în formă de inimioare. Mai erau căpșuni albe și altele foarte mari, ca într-un vechi basm cu o ridiche uriașă.

Cireșele pătrate rămâneau însă dorința prințesei. Bijutierii i-au adus pandantive și cercei cu astfel de cireșe, pictorii tablouri, fotografii colaje, meșterii casete de bijuterii din lemn în formă de cireșe pătrate, cofetarii bomboane de ciocolată care arătau ca niște cireșe pătrate. Prințesa tot le mai voia ca fructe.

Omul care lucra în serele palatului i-a spus că nu au condiții aici cireșii pătrați să se dezvolte. De aceea la ei în imperiu nu erau.

Privind picturi japoneze, prințesa a vrut un soare roșu, care să fie mereu la ei pe cer precum în Japonia.

– Și cum rămâne cu acesta de acum, galben? Nu avem unde să-l ducem. Luna îl dorește lângă ea pe cer, chiar și dacă nu se vede întotdeauna. În plus, doi sori nu s-au mai obișnuit. E ca și cum ar fi doi împărați, ca și cum eu aș mai avea o copie, care ar fi mai agresivă, mai hotărâtă sau ar putea face lucruri la care eu nu mă pricep, a încercat s-o lămurească împăratul.

Cum alții nu puteau să îi schimbe lumea, prințesa a dorit să știe cum o putea schimba ea. Un înțelept i-a spus că așa ceva e posibil numai prin dragoste.

Într-adevăr, prințesa nu fusese niciodată îndrăgostită și de aceea nu privise niciodată un apus sau un răsărit, momente când orice soare devenea roșu.

Atunci prințesa a dorit să se îndrăgostească. Dorea să poată și pluti.

În plus, se spunea că îndrăgostiții ar face orice pentru persoana iubită. Probabil ar fi avut cireșe pătrate într-o gradină mică, japoneză.

Împăratul, în schimb, știa altceva. Îndrăgostit fiind, ai găsit totul și restul nu mai contează chiar atât de mult. Așa se întâmplase cu el. De fapt, el dorise o prințesă despre care auzise dintr-o poveste veche, și cineva până la urmă i-o și adusese.

Era posibil ca, undeva în lume, fie și pe alte planete și în alte galaxii, să existe din plin tot ceea ce dorea fiica sa. Ea avea o imaginație foarte bogată, însă se aștepta ca alții să îi aducă tot ceea ce visa.

Prințul care s-a îndrăgostit de prințesa din povestea noastră cu imaginație bogată avea și el o imaginație tot cam la fel de bogată, însă el nu dorea să aibă totul în lumea reală. El știa că, undeva, în acest multivers, avem multe alternative posibile pentru realitatea pe care o trăim. În altă realitate, putem, desigur, avea numai cireșe pătrate în loc de rotunde, i-a explicat el. Și atunci ni le dorim pe cele rotunde, pentru că sunt rare sau se aduc din alte lumi. Cele rotunde însă, nu seamănă oare ele cu soarele japonez? Într-un bol obișnuit plin de cireșe roșii rotunde, devenite atât de comune, avem mai mulți sori roșii japonezi. La japonezi, luna e cărată în găleți, soarele cade în fântână, sau se scufundă în limonada cu gheață. Într-un cireș, noi avem mai mulți sori japonezi, din care putem lua cu toții. Îl putem duce în camera noastră. Oricum, acolo pe cer, pentru noi este mic precum o cireașă. În plus, cireșele, când nu erau rotunde, aveau formă de inimioară. Așa le vedeau îndrăgostiții.

De atunci, prințesa a dorit numai cireșe în formă de inimioare.

Între timp, împărăția s-a schimbat mult. Totuși, ceva a dăinuit în timp: dorința prințesei de a avea cireșe pătrate. Oamenii de știință au creat noi specii de cireși care făceau cireșe pătrate și altele în formă explicită de inimioare. Țara a devenit extrem de bogată și vestită tocmai pentru aceste cireșe. În știință, ca și în arta, totul pornește de la dorințe și de la imaginație.