Am citit Ficțiuni secunde 2, ieșită la editura Europres 2020, de Mircea Băduț, o carte pe care am primit-o chiar de la autor când ne-am întâlnit la Romconul de anul acesta ținut la Bușteni.
Mi-a făcut o deosebită plăcere lectura, eu îl știam pe Mircea Băduț doar ca autor de lucrări științifice și esee, prima oară am luat contact cu el la Romconul din 2021. E adevărat că am lipsit 25 de ani din țară, timp în care foarte mulți alți autori români de literatură SF au fost lansați. Totuși, cu unii am mai luat contact și din afară, nu și cu Mircea Băduț.
Volumul este o antologie de proză scurtă cu povestiri apărute de-a lungul a trei 3 decenii, nu știu care a fost criteriu de selecție al lor și nici nu mă interesează, le-am parcurs cu plăcere, cu plăcerea descoperirii unui autor  matur, stăpân al limbii române, autentic, original.
Au fost momente când, perturbat de zgomotul unei mașini (îmi place să citesc în parc și în parcări (în mașină), a trebuit să mă reîntorc în spate pentru că sărisem peste semnificația unui cuvânt (a unui singur cuvânt) fără înțelegerea căruia nu mai puteam parcurge restul textului. Ce vreau să spun e că fiecare cuvânt în proza lui Mircea Băduț e important, bine măsurat, bine cântărit, nimic nu e la nimereală sau la voia întâmplării, de umplutură. Până și sinonimul cuvântului e atent ales, e nebunie. Și, un alt lucru pe care l-am observat, cu cât e mai scurt textul, cu atât pare mai interesant, mai încărcat de idei și semnificații. Și mai bine articulat.
Ce să spun, parcurgerea volumului a fost o încântare, prozele sunt foarte bine scrise indiferent când au apărut prima oară, mulțumesc Mircea Băduț pentru cadou și pentru faptul că m-ai invitat să te descopăr ca autor de literatură.
Nu știu dacă se mai găsește acest volum de achiziționat, dar merită căutat.