Clădirile luminează noaptea
În blocul turn de pe Libertății, se aud tinerii chicotind
Există iubire și dincolo de izotopii de Ra
În spații mici
Colorațiile irizante ale ionizărilor repetate
Sus e un mormânt incandescent unde
Câțiva gândaci se încumetă să caute de-ale gurii.
A existat un vis pentru câteva secunde ca o undă de șoc în
Spațiu suntem inexistenți, ca o transpirație trecătoare
A unui aurolac în timp ce-și strânge catrafusele.
Radium stă pe același scaun în bucătărie
Spune și tu ceva Radiule, zic, și el nu răspunde
Cu ochii topiți, verzui privește în gol
Înjură-mă, spune că sunt o proastă, că nu fac nimic, că doar tu aduci bani în casă
Dar Radiumul meu e tăcut, dar eu știu
În inima lui de lantanidă, Radium e aprins după mine.
