Clădirile luminează noaptea

În blocul turn de pe Libertății, se aud tinerii chicotind

Există iubire și dincolo de izotopii de Ra

În spații mici

Colorațiile irizante ale ionizărilor repetate

Sus e un mormânt incandescent unde

Câțiva gândaci se încumetă să caute de-ale gurii.

A existat un vis pentru câteva secunde ca o undă de șoc în

Spațiu suntem inexistenți, ca o transpirație trecătoare

A unui aurolac în timp ce-și strânge catrafusele.

Radium stă pe același scaun în bucătărie

Spune și tu ceva Radiule, zic, și el nu răspunde

Cu ochii topiți, verzui privește în gol

Înjură-mă, spune că sunt o proastă, că nu fac nimic, că doar tu aduci bani în casă

Dar Radiumul meu e tăcut, dar eu știu

În inima lui de lantanidă, Radium e aprins după mine.