mă  zdrobesc de tine

mă zbat să devin praf deșertic

-deșert galben umblat doar de fremeni ciberpunk camulflați în mantii de jaguar-

suntem pe o planetă straină

doi prunci fătați de sori adiacenți

amândoi

la dispoziția Parcelor

și-a firelor lor transparente de iluzie

te țin strans de mână

în ultima rază

dinaintea apocalipsei ce nu știu când se va sfârși

la capătul hăului

în care păsări fractalice

zăvorâte de prea mult timp

își află liberatea în culori

în note muzicale pierdute

pe partituri uitate de vreme

din dimensiuni matematice teoretice

în palma mea

uscată de așteptare

unde inima de lut

încă se mai zbate ca un pește prea umed

pe uscatul

gravat de hieroglifa universului