Misiune: Imposibilă – filmarea în pandemie

În 2018, titlul celui de-al șaselea film din franciza Misiune: Imposibilă părea să fie premonitoriu, anunțând Declinul ce va urma. Inițial, „Răfuială mortală partea întâi”, trebuia să fie lansat în 2021, iar cel de-al optulea și totodată ultimul film din serie era plănuit pentru 2022, însă filmările au început în Veneția fix în ziua în care Nordul Italiei a anunțat lockdown-ul pentru Covid-19. Producția a fost mutată apoi la Roma, doar ca să fie din nou închisă. Tom Cruise a plătit personal £500,000 pentru un vas de croazieră pe care echipa să poată să se izoleze.

Din cauza pandemiei, filmările au fost de mai multe ori oprite, ceea ce a afectat considerabil bugetul, ajuns la 291 de milioane de dolari, fiind cel mai scump film din seria Misiune: Imposibilă, cel mai scump film din cariera lui Tom Cruise și, totodată, cel mai scump film produs vreodată de Paramount. Cu toate acestea, încasările au fost de (doar) 567 de milioane de dolari, fiind astfel un eșec cinematografic din punct de vedere al profitului. Sincronizarea nefavorabilă a fost și că „Barbie” și „Oppenheimer” au avut premiera fix la o săptămână după, ceea ce a făcut ca filmul „Răfuială Mortală” să își piardă rulajul în sălile IMAX.

Cea mai mare cascadorie din istoria cinematografică

Tom Cruise este deja un veteran al cascadoriilor riscante și printre ultimii supraviețuitori ai noului val (sau mai bine spus, Tsunami) de filme bazate în mare parte pe efecte speciale. Dedicarea lui pentru scenele de acțiune cât mai reale l-au ridicat la rang de legendă, mai ales că își pune viața în pericol, deși ar fi putut să lase totul pe mâna cascadorilor speciali antrenați pentru asta, iar el doar să își facă rolul de actor. Însă tocmai etica lui legată de muncă a făcut ca seria Misiune: Imposibilă să fie asociată cu el, iar numele Ethan Hunt sinonim cu Tom Cruise.

Pentru saltul spectaculos cu motocicleta de pe o stâncă, pregătirea sa a implicat 500 de sărituri cu parașuta și peste 13.000 de sărituri pe o pistă de motocross. O astfel de dăruire și conștiinciozitate l-au asigurat că era pregătit să execute impecabil cascadoria. În mod uimitor însă, Tom Cruise nu s-a mulțumit cu o singură dublă și a executat saltul de șase ori.

Însă… cea mai mare dezamăgire este faptul că scena nu durează decât un minut și este prezentată și în trailer, iar după salt, nici nu ni se arată cum planează cu parașuta deasupra trenului ci, cu atât mai frustrant, îl vedem cum aterizează direct pe geam, într-un Deus Ex Machina extrem de previzibil.

Scenariul: Imposibil – Prăfuială mortală

Pe durata a 2 ore și 43 de minute, ceea ce-l face cel mai lung film din seria Misiune: Imposibilă, avem parte de prea mult dialog și mai puțină acțiune, ceea ce pare că ori cei de la montaj nu și-au făcut treaba bine, ori scenariștii mai au de lucrat la partea cu „show, don’t tell”.

Pe lângă spectaculosul salt cu motocicleta și parașuta, în filmul precedent, „Fallout”, avem mult mai multe scene de acțiune memorabile, executate de Tom Cruise: săritura HALO (altitudine înaltă, oxigen scăzut) cu parașuta din avion de la 7.620 de metri, urmărirea pe motocicletă din Paris, urmărirea cu elicopterul prin munți, cățărarea pe frânghia prinsă de elicopter și căderea șocantă, săritura de pe un acoperiș al clădirii pe altul – unde și-a rupt glezna la impact, dar, ca un profesionist desăvârșit, a continuat să umble până a ieșit din cadru, pentru a nu pierde filmarea, iar săritura a rămas imortalizată pe peliculă.

Astfel, ajungem să urmărim scene de fugă (elementul semnătură a lui Tom Cruise) ce devin repetitive, mai ales că ne este prezentat un nou personaj, Grace, o hoață care ajunge să fure o jumătate de cheie ce reprezintă elementul declanaștor al acțiunii și motivul cursei nebune ce urmează în vederea obținerii ei. Această cheie, după cum aflăm din primele minute ale filmului, este singura cale de acces spre codul-sursă al unei Inteligențe Artificiale răzvrătite, ce amenință viitorul omenirii.
Revenind la Grace, personajul ei este extrem de enervant, fiindcă mereu ajunge să-l păcălească pe Ethan și să-l lase în situații periculoase, după ce acesta se luptă să o salveze. Din nou și din nou, Ethan ajunge să fie luat de prost de Grace și să-și piardă credibilitatea în momentul în care îi este dificil să aleagă între hoața nou-întâlnită și prietena lui, Ilsa Faust (jucată de inegalabila Rebecca Ferguson), de parcă nu ar fi fost evident pe cine era normal să salveze.

Și, ca frustarea să fie maximă, asistăm și la cea mai stupidă moarte a unui personaj principal de la Daenerys încoace, când Ilsa, super-spioana asasină-mortală Ilsa Faust se luptă cu sabia cu personajul negativ, total gratuit, fără miză, doar ca să poată fi ucisă. Asta după ce ni se arată cum moare la începutul filmului, iar apoi este readusă la viață, doar ca să moară într-un mod prostesc și total necaracteristic personajului. Aici se vede foarte clar intervenția scenaristului-Dumnezeu, care decide să o omoare, doar pentru că așa vrea el și poate. Sau, citândându-l pe regizorul Christopher McQuarrie: „uciderea Ilsei a fost o decizie necesară pentru poveste în Mission: Impossible 7, deoarece ridică miza și îi face pe răufăcători mai amenințători.”

Deci avem așadar o inteligență artificială malefică, numită Entitatea, un asasin-cuțitar de cartier, Gabriel, care a ucis-o în trecut pe partenera lui Ethan Hunt, ceea ce face ca motivația și dorința de răzbunare ale lui Ethan să fie personale, cu atât mai mult cu cât inamicul său o ucide și pe Ilsa, și mai avem și o hoață enervantă ce ajunge să se alăture echipei de spioni într-o misiune (aproape) imposibilă, dacă nu ar fi fost, din nou, intervenția scenaristului-Dumnezeu, care o salvează la fix printr-un Deus Ex Machina extrem de enervant și total nerealist. Adică avem un tren în mișcare și pe Grace amenințată cu moartea de pistolul unui tip care se pregătește să apese pe trăgaci și Ethan Hunt, care sare cu motocicleta de pe o stâncă și apoi cu parașuta urmărește trenul în mișcare, intră fix prin geamul compartimentului potrivit, fix în momentul potrivit, cât să-l lovească cu picioarele pe cel cu pistolul și astfel să o salveze, din nou!, pe Grace. Mda, maxim de frustrant!

Și dacă tot am vorbit de cel mai enervant personaj: Grace, la polul opus o avem pe Paris, jucată de Pom Klementieff (Mantis, din Gardienii Galaxiei), care strălucește în lumina reflectoarelor, deși personajul ei nu scoate aproape nicio vorbă, decât la final, când îi spune lui Ethan ce deschide cheia și apoi își dă ultima suflare (enervant, din nou, modul prin care personajul află informația-cheie pentru următorul film). Oricum, Paris ar fi fost mult mai potrivită să o joace pe asasina din subordinea Entității, fiindcă pare mult mai rece și periculoasă decât Gabriel și are și mai multă carismă, chiar și fără să aibă prea multe replici. Ca o notă interesantă, actrița s-a dovedit o adevărată forță a naturii pe platourile de filmare, prin intermediul scenelor de luptă și aptitudinilor de gimnastă încât a fost poreclită „Pom Cruise”.

Revenind la poveste, avem prea multe dialoguri în care ni se spune care e treaba cu cheia, cu submarinul, cu Entitatea, în contextul în care noi, ca spectatori, vedem asta din primele scene ale filmului, apoi aflăm și de la mai-marii CIA-ului și FMI-ului (nu, nu Fondul Monetar Internațional, ci Forța Misiune Imposibilă), apoi află și Ethan și echipa și tot așa, până la final, când ne aflăm fix în aceeași situație, dar parcă pregătiți ca acțiunea să înceapă cu adevărat, în cea de-a doua parte, ce va și încheia seria, că altfel riscam să o dăm în telenovelele „Furios și Iute” sau „Transformers”.

Răfuiala mortală pare o conglomerație de scene de acțiune și bătăi desfășurate într-un ritm alert, dar fără greutate emoțională, cu plimbări prea lungi prin aeroport și doar câteva cascadorii memorabile, dar prea puține ca să compenseze intriga slab dezvoltată și degradarea protagonistului în ceea ce privește atitudinea de adolescent îndrăgostit, topit de zâmbetul unei hoațe care primește mult prea multă atenție, de parcă ni se inoculează ideea că ea va fi următoarea Ethan Hunt. Cu toate acestea, aștept cu interes următorul și ultimul film și sper să se încheie frumos această călătorie începută în 1996, numită Misiune:Imposibilă.