Cultura este capitală, acesta este sloganul Universității de Vest în zilele culturale timișorene și pe bună dreptate. Am participat la o întâlnire organizată de UVT, cu filozoful german Peter Sloterdijk, susținut de Andrei Ujică, în cadrul zilelor „Timișoara, Capitală Europeană” 2023. Discuțiile au plecat de la capitolul ultimei cărți a lui Peter Sloterdijk, Cine n-a gândit încă griul. O teorie a culorilor. Incursiune prin istoria modernă și contemporană, cu tentacule în toate domeniile adiacente, pentru că, filozofia actuală este atât de ramificată și extinsă, racordată la tot ce însemnă avangardă în film, fotografie, literatură, fizică, chimie, sociologie, anticipație etc. O adevărată desfătare pentru iubitorii artei, în general, și mă gândeam, cât de departe suntem noi, poate, pe alocuri, Europa, cu unele mici excepții, de debate-urile din SUA, a căror istorie e absolut fabuloasă, ajungând la un nivel avansat, de zeci de ani, atât de bine ancorată în peisajul cultural autohton american. Iată, vechile discuții libere ale școlii ionice își continuă drumul nestingherite de valul schimbărilor specifice secolului XXI. Omul vrea să gândească, fiind capabil, chiar, să-și prezică, din timp, sfârșitul, declinul sau ascensiunea, indiferent de mutațiile geopolitice, mișcările naționaliste după cel de-al doilea război mondial, fatidice cumva, și premergătoare evenimentelor din ziua de azi. Istoria se repetă, un silogism arhicunoscut. Și, în niciun caz, nu vom rămâne neputincioși la aceste reacții violente, omul fiind capabil să-și dovedească adaptabilitatea, precum un banc de pești, va reacționa corect și la momentul potrivit. Ne va târî și pe noi, cei din spațiul danubian-carpatic-pontic, fără doar și poate. Putem să aplaudăm, să susținem, să ne culturalizăm, să citim mai mult, să ne implicăm nu în ultimul rând. Să acționăm nu din inerție, mai degrabă, dintr-o analiză logică a evenimentelor din jur, fără a fi imobili în propriile principii, ideologii. Ideologii care au devenit muabile, aidoma descoperirilor accentuate, calibrându-se milimetric și la milisecundă, fără a-și pierde din tăria convingerilor și a calității informaționale, din contră, tranzitivitatea pre-modernistă, bine instaurată, aproape în orice artă, conferă un spirit iute, care nu mai are timp și nici răbdare cu formele, etapele lente care nu au rezultate într-un timp scurt.
