de Frank Roger

 

-Este grav, doctore?

Doctorul Philipson clătină din cap.

-Deloc. Nu este nevoie să vă faceți griji, domnule Carr. Durerea pe care o suferiți la picior este cauzată de câteva vase de sânge care s-au deteriorate, fără a avea reparații. Pentru cineva de vârsta dumneavoastră, este destul de normal. De fapt, era de așteptat.

Am dat din cap.

-Se pot înlocui acele vase de sânge?

– Desigur, spuse doctorul. Înlocuirea acelor părți uzate cu altele artificiale va fi o operație de rutină rapidă. Nu există niciun risc implicat .

– Bine, am spus. Când se poate face acest lucru?

Doctorul ridică mâna.

-Există totuși un lucru. Pentru această operațiune va fi necesară o autorizație specială.

-Dar ați spus că nu există niciun risc, am protestat.

-Nu este vorba despre vreun risc, a răspuns medicul. Există o altă problemă. Am dosarul dvs. medical aici. Conform acestor date, vasele de sânge care acum vă provoacă durere sunt ultimele părți originale ale corpului dumneavoastră. Restul a fost deja înlocuit cu materiale artificiale. Acum, așa cum am spus, pentru cineva de vârsta dumneavoastră, este destul de normal. La urma urmei aveți o sută patruzeci și cinci de ani. Este destul de firesc ca părțile originale ale corpului să se uzeze.

– Atunci care este problema? am întrebat.

– Problema este de natură legală, nu medicală, a răspuns medicul. Vedeți, atâta timp cât vă mai rămân câteva părți originale, sunteți considerat a fi om, legal. Când ajungeți la momentul în care corpul vă va fi format în întregime din înlocuitori artificiali, veți pierde statutul de ființă umană. Deveniți o mașină, un cyborg. Acest lucru va avea doar repercusiuni legale, nu medicale. Nu vor exista consecințe pentru viața dumneavoastră de zi cu zi. De fapt, fără părți originale ale corpului puteți viețui fericit mai mulți ani, cu o stare bună de sănătate. Dar veți pierde unele privilegii legale care sunt acordate exclusiv ființelor umane .

Am dat din cap.

-Înțeleg. Am două opțiuni. Rămân uman, fără o soluție pentru problemele mele medicale, sau devin o mașină și continui viața mea, așa cum am făcut întotdeauna. Și, în ultimul caz, trebuie să semnez o declarație.

-Este corect, domnule Carr. Fie rămâneți om, cu probleme medicale din ce în ce mai mari, fie semnați documentul de tranziție.

-Tranziție?

-Veți face trecerea de la om la mașină, a explicat medicul. Acum probabil vă doriți mai multe informații …

– Nu este nevoie de asta, l-am întrerupt. M-am hotărât deja. Voi semna documentul. Voi face tranziția și voi rămâne puțin mai mult timp pe aici.

Doctorul se lăsă pe spate și zâmbi.

-Felicitări, domnule Carr. Ați luat o decizie pe care nu o veți regreta. Acum, dacă ați putea semna aici, vă rog.

A împins spre mine un document din plastic pe care l-am semnat atingându-l pur și simplu în colțul din dreapta jos – senzorii săi au examinat amprenta și mi-au confirmat imediat identitatea.

-Mulțumesc, a spus doctorul. Acum putem face o programare pentru operație. Secretara mea se va ocupa de asta. Mai aveți întrebări?

-Nu, am spus și m-am ridicat în picioare, ușurat de faptul că a fost rezolvată această chestiune.

-Mă bucur că ni v-ați alăturat, a spus medicul în timp ce se ocupa de plată, debitând automat pe cardul meu de credit.

-Ce vreți să spuneți? am întrebat.

-Am făcut tranziția cu mult timp în urmă, a explicat dr. Philipson. Nu v-aș fi putut spune asta înainte de accept. La urma urmei, ar trebui să fiu neutru atunci când am de-a face cu pacienți umani. Și atât de mulți dintre ei au făcut tranziția până acum. Așa cum s-a întâmplat cu mulți dintre colegii mei. Colegi medici, care se întâmplă să fie și colegi de tranziție, dacă înțelegeți la ce mă refer. ”

-Da, am înțeles. Dacă acest lucru continuă, vor rămâne puțini oameni. Sau poate deloc.  Am chicotit.

-Exact, a spus doctorul, tot zâmbind. Crede-mă, lucrăm la asta. În curând vom fi specia dominantă și apoi vom face doar un scurt pas către următoarea și ultima fază.

-Sfârșitul umanității?” Am întrebat. Mașinile vor fi singurul fel de viață inteligentă de pe Pământ?

– Exact, spuse doctorul. Gata cu gunoiul organic de care să vă faceți griji. Doar o perfecțiune curată și artificial, pentru o sănătate infailibilă. Ei bine, la revedere atunci, domnule Carr. Nu uitați să veniți la data și ora programată.

-Voi veni, negreșit, am răspuns, convins că am luat decizia corectă. M-am alăturat părții câștigătoare în această luptă pentru viață. La urma urmei, la o sută patruzeci și cinci de ani eram mult prea tânăr ca să mor. M-am bucurat să știu că aș putea trăi cu bucurie încă mulți ani. Decenii? Secole? Însăși noțiunea de ins centenar m-a lăsat să visez, așa cum ar face orice om.

 

***

Traducere de Adrian Bancu