Elementele care provoacă pe Terra efecte de seră măsurabile:

  • Clorofluorocarburi (CFC). Compuși sintetici în întregime de origine industrială, utilizați într-o serie de aplicații, sunt acum reglementați în mare măsură în producție și eliberare în atmosferă printr-un acord internațional, pentru capacitatea lor de a contribui la distrugerea stratului de ozon. Sunt, de asemenea, gaze cu efect de seră.
Clorofluorocarburile (CFC), împreună cu alți compuși care conțin clor și brom, au fost implicați în epuizarea accelerată a ozonului din stratosfera Pământului. CFC au fost dezvoltate la începutul anilor 1930 și sunt utilizate într-o varietate de aplicații industriale, comerciale și de uz casnic.

Odată cu dovedirea științifică a efectului nociv al acestora s-a luat măsura de a se stopa utilizarea acestora, prin protocolul de la  Montreal, în 1987. Iată mai jos un grafic al producției globale de CFC, care corespunde în mare măsură cu panta creșterii temparaturii globale.

Creșterea temperaturii globale, (roșu) față de valoarea medie a radiației solare măsurate (galben).

Doar că încălzirea nu s-a stopat odată cu această reducere. De ce nu, vom vedea din modul cum au acționat și  ceilalți factori.

  • Vaporii de apă. Cel mai abundent gaz cu efect de seră, dar important, acționează ca un feedback- tsunami asupra climei. Vaporii de apă cresc pe măsură ce atmosfera Pământului se încălzește, dar crește și posibilitatea apariției norilor și precipitațiilor, făcând din acestea unele dintre cele mai importante mecanisme de reacție la efectul de seră. Și o sursă de instabilitate climatică.

Iată ce ne spune Agenția Spațială Europeană, care bănuim că are parte de asistența unora dintre cei mai buni experți în domeniu: „vaporii de apă invizibili – numiți și umiditate – sunt de fapt cel mai mare gaz cu efect de seră. Vaporii de apă formează, de asemenea, o legătură importantă între uscat și ocean; este un mecanism de transport care mută energie pe tot globul și, prin urmare, un factor principal al modelelor meteorologice – fapt demonstrat spectaculos de taifunuri și uragane alimentate de evaporarea tropicală.” (ESA).

Norii fac o distribuție echilibrată a energiei solare (20% reflectată în spațiu, 20% spre sol și cea absorbită e de 3-4 %) dar nebulozitatea invizibilă,  densitatea de vapori disipați fără a forma nori, creează în mod sigur un climat deloc benefic pentru oameni, prin efectele rezultate.

 

  • Dioxid de carbon (CO 2). O componentă minoră, dar foarte importantă a atmosferei, dioxidul de carbon este eliberat prin procese naturale precum respirația și erupțiile vulcanice și prin activități umane, cum ar fi defrișările, schimbările de utilizare a terenului și arderea combustibililor fosili. Oamenii au crescut concentrația atmosferică de CO 2 cu 48% de când a început Revoluția Industrială. Aceasta este cea mai importantă „forțare” de lungă durată a schimbărilor climatice.

Iată cum arată înregistrările cercetătorilor chimiști, din datele colectate de Agenția Europeană a mediului:

Iar calculele din ultimile sute de mii de ani ne dau acest grafic:

  • Metanul. Este un gaz hidrocarbonat produs atât prin surse naturale, cât și prin activități umane, inclusiv prin descompunerea deșeurilor în depozitele de hunoaie, agricultură, cultivarea cerealelor, precum și digestia rumegătoarelor și dejecțiile asociate animalelor domestice. Metanul este un gaz cu efect de seră mult mai activ decât dioxidul de carbon, dar și unul mult mai puțin abundent în atmosfera terestră.

Măsurând concentrația de metan din probele prelevate din ghețari, datându-le după elementele de polen și vegetație, alge, conținute, s-a realizat această statistică din ultimul mileniu, legată clar de epoca industrializării:

 

  • Oxidul de azot. Un puternic gaz cu efect de seră produs de practicile de cultivare a solului, în special utilizarea îngrășămintelor comerciale și organice, arderea combustibililor fosili, producția de acid azotic și arderea biomasei.

Iată și evoluția procentajului de oxid de azot:

Importanța acestor gaze este vitală. Ea contribuie cu reținerea radiației solare cu 19%, fiind o importantă componentă care dă temperatura atmosferei, conform studiilor. Un desen reprezentativ, de la universitatea Lehigh .

Problemele sunt mai grave, pentru că o limitare bruscă a producerii acestor gaze tot nu va opri procesul de încălzire. Atunci când arunci un chibrit într-un stog de fân cred că nu te aștepți ca focul să se stingă sau să se reducă după arderea completă a chibritului.

Cu cât măsurile vor fi mai ferme, acum, cu atât vom putea reduce mai ușor efectele de durată. Altfel procesul ar putea duce la o extincție masivă a vieții pe Terra și o deșertificare acută, o reducere a suprafețelor locuibile.

 

Alte articole pe aceeași temă:

Impactul modificărilor climatice asupra alimentației
Elemente care creează efectul de seră
Demontarea mitului încălzirii globale datorate Soarelui

Au existat cinci extincții în masă, azi suntem la un pas de a șasea?