Titlul: Batman – Three Jokers

Data apariţiei : 25 august 2020

Trei numere: 25 august, 29 septembrie şi 27 octombrie

148 de planşe

Scenariu: Geoff Johns

Ilustraţii: Jason Fabok

Culori: Brad Anderson

Editura: DC Black Label

 

 

Dacă un Joker nu a fost îndeajuns pentru a-i face viaţa grea lui Batman, trei Jokeri vor reuşi?

 

Urmarea spirituală a volumelor Batman: Death in the Family ( 1988 ) şi Batman: The Killing Joke ( 1988 )

Acţiunea începe în momentul în care Batman este chemat să investigheze trei crime disparate, aparent petrecute în acelaşi timp, purtând semnătura clară a Jokerului. Victimele au aceleaşi caracteristici: părul verde, pielea cadaverică, buze roşii ca de clovn şi un zâmbet larg pe faţă. În plus, şi cel mai important aspect, nu există nicio şansă de a-i identifica, deoarece substanţa cu care au fost otrăviţi a distrus orice urmă de ADN, la fel ca în şi cazul Jokerului, pe care Batman nu a putut niciodată să-l identifice, după amprente sau ADN.

În Justice League: Darkseid War, numărul 42 ( 2015 ), Batman reuşeşte să se pună în locul Mobius, pe tronul acestuia, un aparat ce deţine toate cunoştinţele din Univers ( Mobius fiind un om de ştiinţă, de pe planeta Qward, făcută din antimaterie, creat la rândul său de o fiinţă interdimensională, Perpetua ). Tronul îi dă puteri nelimitate oricărui se pune în el. Astfel, în numărul dedicat, din Justice League: Darkseid War – Batman ( 2015 ),  acesta ajunge să poată prevedea crimele care vor avea loc, poate citi gândurile tuturor oamenilor din Gotham City, se poate teleporta şi multe altele. Cu ajutorul scaunului, călătorind în trecut, Batman încearcă în zadar să-şi salveze părinţii. Revenind la Justice League: Darkseid War, numărul 42, el pune două întrebări scaunului. Prima fiind mai mult ca să testeze puterea aparatului: cine i-a ucis părinţii. A doua întrebare a fost: care este numele adevărat al Jockerului?. Care este adevărata sa identitate? Răspunsul a fost mai mult decât surprinzător pentru Batman, dar cititorului nu-i este dezvăluit. Aflăm despre ce este vorba abia în Justice League numărul 50 ( 2016 ). Acolo, după lupta cu Darkseid, în care acesta este separat de Ecuaţia Antiviaţă, în liniştea bârlogului sau, Batman este întrebat de către The Flash ce răspuns i-a dat tronul la întrebare. Batman îi spune că nu a aflat un nume, ci un  număr! Trei! Practic pavând drumul pentru volumul Three Jokers, 4 ani mai târziu. Nebulos este de ce Batman a pus acea întrebare, el ştia deja numele Jokerului. Poate ca să se convingă. Oricum, răspunsul l-a dat peste cap.

În scenă mai apare şi Joe Chill, cel care a ucis părinţii lui Bruce Wayne (Batman). Acesta, este bătrân, în stare gravă la spitalul închisorii, şi regretă sincer fapta comisă. Scrie scrisori, dar nu reuşeşte să finalizeze niciuna dintre ele, plicurile rămânând pe rafturile celulei. Toate acestea sunt o reacţie la ceea ce s-a întâmplat din acelaşi număr de Justice League: Darkseid War – Batman, în care Batman, teleportându-se cu tronul în celula lui Joe şi dă jos masca, dezvăluindu-i adevărata sa indentitate: Bruce Wayne, copilul rămas orfan. Joe Chill are un şoc şi începe să aibă procese de conştiinţă. În Three Jokers, Joe Chill are parte de un sfârşit onorabil, ca să zicem aşa. În alte variante, mai vechi, acesta este ucis din bătaie.

Batgirl i se alătură lui Batman în încercarea de a-i găsi pe cei trei Jokeri. Batgirl, Barbara Gordon, este fiica lui James Gordon, şeful poliţiei din Gotham. Acesta, evident că nu ştie alter-ego-ul ei, aparent. În Batman: The Killing Joke, Barbara este împuşcată în abdomen de către Joker şi ajunge invalidă, fiind nevoie să se deplaseze în căruciorul cu rotile. În Three Jockers,  ea este însănătoşita şi hotărâtă şi ea să pună mâna pe Joker.

 

Echipa este întregită de apariţia lui Red Hood, fostul coechipier a  lui Batman, Robin. Pe numele său Jason Todd a fost bătut tot de către The Joker şi lăsat în braţele morţii, în volumul Batman : A death in the Family. Totuşi acest Red Hood nu este acelaşi cu Robin, este mai întunecat, fără scrupule şi fără simţul legii.

Cei trei au parte de o mulţime de aventuri care mai de care mai tragice sau mai hilare ( doar au de-a face cu un glumeţ, nu? ). Una dintre ele fiind apariţia la  un moment dat a unui rechin Joker! 🙂 . Foarte repede ni se dezvăluie şi faptul că principala preocupare a Jokerului este aceea de a crea un nou Joker, mult mai apropiat de Batman, unul care să însemne extrem de mult, din punct de vedere emoţional, pentru acesta.

Autorii au definit Jokerii dupa anumite criterii, astfel:

  • cel din primele numere, The Criminal, cel care nu râde, nu zâmbeşte, este foarte calculat şi cel mai cerebral dintre ei, cel mai de temut.
  • The Clown, cel mai cunoscut şi cel mai răspândit, începând cu anii 40 şi până târziu spre anii 70, mereu pus pe farse, rade tot timpul, este zgomotos, nebun.
  • al treilea, The Killer. Apărut din epoca modernă, din The Killing Joke. Diabolic, zâmbeşte şi el tot timpul, răutăcios.

 

Se specifică faptul că oricine intră în contact cu substanţa aceea toxică devine un Joker. În funcţie de ce fel de om a fost până atunci, Jokerul apărut îşi defineşte personalitatea. Niciunul dintre ei nu-şi aminteşte totuşi cum ajung să se transforme. Chiar Jokerul spune că nu-și poate aminti detaliile exacte despre modul în care a înnebunit. Mă întreb dacă adevăratul Joker nu-i de fapt toxina, reziduul acela de la Ace Chemicals?

Nu învățăm nici aici numele real al lui Joker, cu toate că iniţialele JW sunt vizibile pe valiza soției sale, când aceasta se urcă în tren. Identitatea sa nu a fost niciodată importantă, iar dacă ar fi să fie dat publicului ar însemna un pericol pentru familia sa, deoarece aflăm că soţia lui nu este moartă ci s-a mutat, împreună cu fiul lor, undeva, departe, în Alaska. Iar The Joker nu ştie asta! Ce nu are sens este că adevărul privind sorta soţiei lui a fost falsificat chiar de către poliţie, în momentul în care el nu era încă nu intrase în contact cu toxina. Ce nevoie ar fi fost de această şaradă?

În ultimele pagini avem parte de două surprize, legate amândouă de identitatea Jokerului. Per ansamblu volumul închide multe capitole rămase în suspensie de-a lungul anilor trecuţi şi nu deschide altele, iar sfârşitul lasă loc de interpretări şi este unul deschis.

În acelaşi timp, nu trebuie uitat că DC Black Label are obiceiul să nu tină cont de norme, are numere în care Universul DC este redefinit sau adus pe făgaşe mai vechi. Multe personaje moarte reapar, unele lucruri nu s-au întâmplat, sau s-au au avut o altă turnură.

Cu toate că are mai multe pagini, deci povestea a putut fi ceva mai elaborată şi mai complexă, Batman: Three Jokers mi se pare mult mai slabă decât The Killing Joke. Din toate punctele de vedere. Este o poveste facută să celebreze 80 de ani de la primul numar DC ce-l avea ca personaj pe The Batman, din mai 1939. O poveste care vrea să se ridice pe umerii mult mai laţi şi mai solizi, cei concepuţi de Alan Moore si Brian Bolland in Batman: The Killing Joke, dar nu face altceva decât să arate, dacă mai era nevoie, că lucrurile refolosite, şterse de praf şi dată o poleială subţire, nu ţin, îşi pierd valoarea rapid. Îi lipseşte sclipirea aceea magică, ce ar trebui să plutească printre paginile pe care le citeşti. Dialogurile sunt terne, fără dinamism, uneori personajele vorbesc doar pentru că au bula deasupra lor şi trebuie s-o umple cu litere, nu au isteţime.

Jason Fabok ( foarte familiarizat  cu Universul DC, făcând o mulţime de ilustraţii pentru Justice League şi nu numai ) face o treabă profesionistă, tuşele sunt superbe, personajele sunt schiţate bine, cu trăsături demne de supereroi, dar nu are nici pe departe un specific anume, un stil care să-l evidenţieze. Nu se compară cu Brian Bolland, ilustratorul de la The Killing Joke. E drept că nu are nici experienta acestuia. Jason a încercat să fie foarte bun, sa fie perfect, nu să fie genial.

Brad Anderson a ales şi el bine paletele de culori, dar şi la el totu-i comun.

Geoff Johns a scris în general pentru Green Lantern, cu  o singură lucrare mai serioasă Batman: Earth One. Ca să fim oneşti nu-l putem compara cu Alan Moore, care a făcut Batman: The Killing Joke, şi multe -multe altele, mult mai bune ).

Poate dacă cei de la Detective Comics ar fi pus la cârma poveştii pe altcineva… Sunt atâţia scriitori foarte buni, care au trecut prin DC şi unii care mai sunt acolo. Povestea în sine nu este decât o suită de aduceri aminte, de falshback-uri ştiute deja sau bănuite. Au încercat să rescrie universul DC, după ce în Darkseid tot ce era normal a fost răsturnat şi pus în cap. S-a revenit la povestea clasică, dar nu au adus nimic nou. Există, de vreo 20 de ani, o frică perpetuă a producătorilor faţă de eşecuri. Nu se mai fac riscuri majore în industria divertismentului, se merge pe cărări bătătorite, se călăresc cai îmblânziţi, cuminţi, mai mult ponei. Oameni cu imaginaţie sunt, îşi mai fac semnalizată prezenţa prin editurile independente, mici, sau prin volume scoase pe banii lor. Îndrăzneala în imaginaţie nu mai are ce cauta, de ceva vreme, pe la marile case, conacele cu şoareci şi raţe vorbitoare, sau la cele cu oameni zburători, venind din adâncul cosmosului. Adevărul este că nu se mai fac aşa de multe riscuri, mai degrabă. O dată la câţiva ani, dau parţial mâna liberă la nonconformiştii lor. Îi lăsă să-şi fumeze jointurile, dormind pe mormane de sticle de băutură, şi să scoată ceva care stă exact la limita dintre lumină şi umbră, de unde, depinzând din ce parte priveşti, vezi lucruri diferite.
Batman: Three Jokers n-a fost aşa ceva.

Cuvantul Joker apare e 25 de ori in acest articol. 🙂

… and speaking of fish! Why Batman and Robin quit going fishing together? Robin kept eating all the worms!!!