Urmele imprimate în mâl, solidificate, ne spun povestea oamenilor de acum mii sau zeci de mii de ani.

O femeie pleacă cu copilul său, mergând într-o direcție. După un timp se întoarce grăbită, probabil a prins un timp foarte rău pe drum, ducându-și copilul în brațe și mergând grăbit.

Solul avea să se pietrifice și să păstreze acele urme, alături de cele ale mamuților. S-au găsit urmele leneșilor uriași, pisicilor cu dinți de sabie, lupilor teribili, bizonilor și cămilelor. Unele dintre acestea erau vânate, altele erau prădători de temut, de care oamenii fugeau, uneori.

Aceste povești înscrise în urme au fost descrise de „detectivii” care le-au analizat, în Parcul Național White Sands din New Mexico, SUA. Cercetările sunt realizate de o echipă internațională care lucrează în colaborare cu personalul Serviciului Parcului Național. Locul conține sute de mii de urme datând de la sfârșitul ultimei ere glaciare ( în urmă cu aproximativ 11.550 ani- 13.000 de ani). Aceste urme sunt cele mai renumite dintre cele descoperite până acum, având o liniaritate de direcție și lungimea cea mai mare de urme descoperite până acum, de circa 1,5 km lungime. Drum petrecut, cum s-a spus, dus-întors. Urmele sunt intersectate de cele ale leneșului, care s-a ridicat pe labele din spate și a mirosit trecerea omului, probabil, apoi și-a continuat drumul. Mamuții au un drum intersectat cu al omului, imperturbabil.

Pământul era ud și plin de noroi și mergeau cu viteză, ceea ce bănuim că ar fi fost obositor. Estimarea era că mergeau cu peste 1,7 metri pe secundă – o viteză de mers confortabilă este de aproximativ 1,2 până la 1,5 metri pe secundă pe o suprafață plană și uscată. Urmele sunt destul de mici și cel mai probabil au fost realizate de o femeie sau, eventual, de un bărbat adolescent.

Viteza se determină după adâncirile diferite ale urmelor și după modul cum alunecă degetele, spre exterior, atunci când se merge în pas grăbit.

Copilul avea în jur de doi ani. El a mers pe lângă omul mai mare la dus, dar la întors a fost purtat în brațe, și mutat din când în când de pe un șold pe altul, punându-l jos în timpul schimbării poziției.

foto: Sapiens.org