M-au luat în armată. A venit un ta’ major cu nasul roșu ca o sfeclă și-a început să sufle din goarnă pe strada noastră. A răcnit, androidule, ia-ți catrafusele și poftim la comenduire. La comenduire m-au dezbrăcat și s-au minunat foarte. Nu aveam, mă înțelegi, nu aveam daraveră, nu aveam nas, numai urechi. Cum să dau piept cu dușmanul, pe frontul bulgar sau pe frontul ungar, mă înțelegi?
M-au trimis frumușel la Guvern să stau de strajă. Acolo a fost cam nasol că senzorii mei înregistrau toate convorbirile secrete dar nimeni nu știa și nici eu nu m-am apucat să bat darabana. Acu’, așa ca să mă înțelegi, furau cu toții, fura și primul ministru, și ministrul de finanțe și ministresa de la Educație și ministresa de la Justiție.
Acu’ să știi, dragă îngerule, eu îți mulțumesc de ajutor. Adică eu fiind imortal, e bine că am ajuns în cele din urmă pe front datorită intervențiilor tale la ministrul de război.
Aseară te-am văzut pe fereastră, de, pe fereastra de la popotă, ce mai, generalii și ofițerii fură și ei pe ruptelea, să vezi și să nu crezi. Sergenții fură praful de pușcă, caporalii fură pulberea de la tunuri, uite-așa.
A venit și președintele PNL, ăsta proaspăt, a venit și președintele PSD, ăsta nou din Dolj, a venit și președintele Partidului Ecologist, și președintele Partidului Monarhist. Ne-au vorbit despre patrie și despre datorie și despre jurământul militar. Mie chiar mi-a plăcut dar, să știi, la plecare, toți președinții au șterpelit sticlele de șampanie trimise de mahării de la NATO și de generalii ruși de la Kremlin.
Iar eu, recunosc, astă-noapte am furat trei încărcătoare de la magazie pen’că pe-ale mele le-au șmanglit golanii ăia de moldoveni, de la compania a șaptea, la revista de front.
Credit art: Oscar Fernandez
