ESOs Very Large Telescope (VLT)

Observațile astronomice desfășurate de o echipă europeană, prin telescopul european cel mai mare din Chile (VLT), au arătat că orbitele stelelor apropiate de centrul  galaxiei noastre au o mișcare de precesie.  A fost analizată steaua S2 orbitând lângă centrul galaxiei noastre, o supermasivă Gaură Neagră cu 4 milioane de mase solare, înspre constelația Săgetătorului,. Un ciclu orbital al acesteia durează aproximativ 16 ani. Centrul galactic este o sursă radio compactă foarte puternică, numită Săgetător -A. Acest centru al galaxiei este la 26000 ani lumină de noi, iar steaua satelit în punctul cel mai apropiat al elipsei, la perigeu, ajunge la 3% din viteza luminii.

„Relativitatea generală a lui Einstein prevede că orbitele legate ale unui obiect în jurul altuia nu sunt închise, ca în gravitația newtoniană (colorată cu roșu în figura de sus, n.n.), ci are o mișcare de precesie înainte, în planul mișcării”, a spus Reinhard Genzel, în comunicatul său de acum câteva zile. El este director la Institutul Max Planck pentru fizică extraterestră din Garching, Germania și a coordonat programul care a demonstrat cele de mai sus. Ei au arătat și o simulare a mișcărilor stelelor din centrul galactic, în urma observațiilor pe 30 de ani.

Imagine: Astronomy & Astrophysics, 26 July 2018.

Studiul mișcărilor stelelor în jurul unei găuri negre sunt „laboratorul perfect”  unde se pot verifica teoriile relativiste generale, elaborate de Albert Einstein acum mai bine de 100 de ani. Acest efect de precesie orbitală a fost observat prima oară la planeta Mercur. Mai jos avem o fotografie a centrului căii Lactee, cu norul de stele dens de acolo. Câmpul imaginii este de 3,5 x 3,6 grade, cam cât 12 x diametrul Lunii.