Ioan Groşan, unul dintre cei mai rafinaţi şi subtili scriitori români şi insurgent editorialist al cotidianului ZIUA, scrie recent despre Praga anului 2002 şi integrarea României în NATO nu într-o cheie anecdotică devastatoare şi nici amar-optimistă ci folosind structuri narative dinamice, coerente şi convingătoare. Posibilitatea integrării pe fragmente a României nu este o profeţie manipulatorie şi nici o interogaţie fatalistă ci o propunere de negociere a imaginarului potrivit unor tactici şi strategii demne de un scriitor neînregimentat facilului şi vulgarizării. Ioan Groşan construieşte scenarii, uneori declarat S.F., cu o intuiţie şi o dezinvoltură care i-ar face să pălească de invidie pe mulţi scriitori de SF. Aflat într-o poziţie centrală în structurile sale narative, Ioan Groșan construieşte virtualităţi inspirate, modele de lumi funcţionale potrivit enciclopediei noastre, fără ca aceste modele să fie utopice ci potrivite exercitării unor stări de reflecţie reparatorii. A repara viitorul, pare a fi principiul director al lui Ioan Groşan dar nu după o partitură escatologică sau de împăcare cu Răul prin batjocoră sau zeflemea. Praga anului 2002 va fi un prag prea înalt sau, din nefericire, iluzoriu pentru România dacă vor lipsi strategiile şi tacticile, fiind arestate de calculul aritmetic. Ioan Groşan ordonează ficţiunea fragmentariului nu diabolizând-o şi transformând-o anecdotic într-un caz tragic de manifestare a complexităţii în geo-politică ci obligând-o, inspirat, să fie imaginea în oglindă a unui act politic de anvergură.
Credit image: Adrian Chifu
