Ai citit Figurine de ceară, o superbă carte scrisă de Mircea Opriță? Ai citit romanul Vă caută un taur de Sergiu Fărcășan? Ce superb roman. Ai citit cărțile lui Sebastian Corn? Frumoasele lui cărți? Ai citit-o pe Ana-Maria Negrilă, atât de talentata Ana-Maria? L-ai citit pe Dan Merișca? L-ai ascultat pe Sorin Antohi vorbind despre miracolul sociologiei și despre Science Fiction? L-ai citit pe teribilul Cornel Robu? L-ai citit pe Alexandru Ungureanu? L-ai citit pe Dan Doboș? Ce cărți fascinante! Ce scriitori și critici de excepție! Și cât de mulți sunt! Toți, văluriți în experiențe magice. Toți văluriți într-un ocean enigmatic.

Vălurirea se regăsește în manifestări surprinzătoare de la topologii la comunicări. O regăsim în limbaje, în metaforă sau în politică, drapată în diverse mesaje, ipostaze. Sunt o mulțime de forme primare vălurite de la cochiliile melcilor la propriile noastre ipostaze cotidiene. Teoria Comunicării ar trebui regândită. Aidoma multe din teoriile despre timp, despre psihic și despre meteorologie și politică. De fapt, nu cumva Emițătorul este un Multiplicat și aidoma, Receptorul? Între E și R putem pune un liniar sau un nonliniar?

Vălurirea poate fi detectată în toate domeniile umane dar și în adâncimea Universului. E greu de definit Vălurirea pentru a este un concept extrem de omplex. Are o calitate stranie: multiplicarea. Dacă o priveşti dinspre fiinţă o vezi că pe o cortină, daâ o priveşti dinspre Univers o poţi vedea că o cascadă de constelaţii. Important e în această Aventură a Cunoaşterii pe care o dezvolt de ceva vreme pe Net atât în România at şi în lumea largă în forumuri, e-groupuri, reviste de filozofie sau de ficțiune am chemat o mulţime de navigatori insurgenţi. Cred, sunt onvins, că Teoria Universului Vălurit poate fi dezvoltată şi îmbogăţită de mii de oameni. Schimbările climaterice reclamă o nouă abordare a realităţii şi Universului. Anumite elemente ale Postmodernismului care se regăsesc în mod straniu în ANTICHITATE, reclamă O NOUĂ ABORDARE filozofia a Conceptelor de Spaţiu, Istorie şi Timp. Importanţi sunt navigatorii de pretutindeni are vor avea curajul să-şi schimbe MODUL DE A GÂNDI construit de Şcoală de Tip Fabrică.

 

Câteva exemple ale Văluririi:

Universul Lingvistic: aspectele acvatice ale propoziţiei şi timpurilor verbale

Universul Meteorologi: turbulentă atmosferică

Universul Uman: creierul vălurit

Universul Geostrategiilor: vălurirea frontierelor

Universul Credinţei: vălurirea miturilor şi a fundamentelor (arhetpurilor)

Universul Artistic: vălurirea metaforelor

Universul Virtual: ficţiunile exemplare vălurite de la programe autoexecutabile la games şi…

Universul Relaţional Ființă-Matrice Virtuală

 

Vălurirea se regăseşte în manifestări surprinzătoare de la topologii la comunicări. O regăsim în limbaje, în metaforă sau în politică, drapată în diverse mesaje, ipostaze, în 2D şi în 3D.

Sunt o mulţime de forme primare vălurite de la cochiliile melcilor la propriile noastre ipostaze cotidiene, la lingvistică şi politică, la strategiile militare.

Teoria Comunicării ar trebui regândita. Aidoma multe din teoriile despre timp, despre psihic şi despre meteorologie şi politică. De fapt, nu cumva Emiţătorul este un Multiplicat şi aidoma, Receptorul? Între E şi R putem pune un liniar sau un nonliniar?

Vălurirea poate fi detectată în toate domeniile umane dar şi în adâncimea Universului.

 

E greu de definit Vălurirea pentru a este un concept extrem de complex. Are o calitate stranie: multiplicarea. Dacă o priveşti dinspre fiinţă o vezi că pe o cortină, dacă o priveşti dinspre Univers o poţi vedea că o cascadă de constelaţii care se văluresc, spaţiul fiind discontinuu.

Important e în această Aventură a Cunoaşterii pe care o dezvolt de ceva vreme pe Net atât în România at şi în lumea largă în forumuri, e-groupuri, reviste de filozofie sau de ficţiune am chemat o mulţime de navigatori insurgenţi. Cred, sunt convins, că Teoria Universului Vălurit poate fi dezvoltată şi îmbogăţită de mii de oameni.

Schimbările climaterice reclamă o nouă abordare a realităţii şi Universului.

Anumite elemente ale Postmodernismului care se regăsesc în mod straniu în ANTICHITATE, reclama O NOUĂ ABORDARE filozofică a Conceptelor de Spaţiu, Istorie şi Timp.

Comportamentul straniu al Găurilor Negre reclamă cu obstinaţie regândirea acestor Obiecte Ficţionale Cosmice.

Cât despre Teoria Big Bang se pare că e necesară o regândire a acestui Punct Primar de Referinţă.

Importanţi sunt navigatorii de pretutindeni care vor avea curajul să-şi schimbe MODUL DE A GÂNDI construit de Şcoală de Tip Fabrică.

 

Câteva exemple ale Văluririi:

 

Universul Lingvistic: aspectele acvatice ale propoziţiei şi timpurilor verbale

Universul Meteorologi: turbulentă atmosferică

Universul Uman: creierul vălurit

Universul Geostrategiilor: vălurirea frontierelor

Universul Credinţei: vălurirea miturilor şi a fundamentelor (arhetipurilor)

 

De neconceput, neliniştitor. Panoramând, scrutând orizontul, privirea observatorului întâlneşte textul devenind propoziţie a lui. Problema e dacă observatorul se va gândi pe el însuşi ca aparţinând textului, ca fiind al văluririi prin observare şi mărturie. Căci aici descoperim caracterul discontinuu al acestei raportări la vălurirea ca autoritate. Şi totuşi rămân corpuri ale frazei de nedesluşit ca şi cum ar mai fi un observator în spatel enostru, ca şi cum vălurirea ar aştepta sosirea unui altuia. Celălalt, mult invocatul celălalt, pare a fi aşteptat cu febrilitate. Asta descoperim în evoluţia schemei cinematice a vieţuitoarelor de la saurieni la hominide. O căutare a observatorului ideal, a unicului martor, Vălurirea se gândeşte pe sine şi caută printre propoziţiile sale una convenabilă. Tocmai autoritatea ei e pusă în discuţie, nefiind un exemplu de perfecţiune. De ce această lipsă de simetrie? De ce aceşti paşi nesiguri în căutarea martorului sublim, de ce atâtea eşecuri?! La ce bun fluturii sau scriitorii geniali, la ce bun aceste interpretări?! La ce bun atâtea nuvelete, atâtea şi atâtea romane care mai de care mai sofisticate, care mai de care mai violente prin structură şi naraţiune?! Să fie ele doar redundanţă? Doar reziduu?! Sterilul unei activităţi închinate văluririi ca autoritate?! Efortul fiinţei păleşte în faţa acestei monstruoase autorităţi. Necunoscută. Rece. Aroganţa. Gata, gata să fie luată la refec de filozoful dezamăgit, pornit să demoleze conceptul. Gata, gata să fie stâlcită, erodată aşa cum, din plictis cotidian, fiinţele stâlcesc bietele cuvinte căutând să le stoarcă de sevă, să găsească noi înţelesuri, noi anecdote, noi fabule. Căci apariţia, răspândirea şi înflorirea fabulei vorbeşte de decadenţă, de neîncredere şi de refuzul normei. Moartea romanului e dorită cu sârg, e anunţată cu surle şi tobe. Dar romanul rămâne cheia de boltă. Sunt prinşi în ea cu toţii, în această cheie. Participă cu nesaţ la vălurirea textului. Ar putea fi foarte bine doar pustietate, doar nişte propoziţii aflătoare într-un jalnic inventar, printre explozii surde şi râuri de lavă cosmică. Ce rămâne din praful piramidelor, din câmpurile de bătălie?

Credit art: Alex Ruiz