ICAN este, la prim nivel, o libertate a NUMIRII IMAGINILOR. Aici ICAN se apropie în mod natural de încercări repetate reuşite sau nereuşite prin care o fiinţă, oricare ar fi ea, face o DESCOPERIRE a unei IMAGINI importante pentru supravieţuirea ei, pentru îndeplinirea proiectului ei de existenţă. Din aceasta perspectivă, ICAN spune că dacă o Imagine a fost Numită incorect, există suficiente abilităţi ale fiinţei-care-suntem-în-întregul-ei ca orice acţiune legată de acea imagine să fie benefică pentru păstrarea tendinţei proiectului. În funcţie de încercarea de a numi se organizează celelalte operaţiuni specifice: interpretarea, relaţionarea, potenţarea, valorificarea unei imagini. Imaginile bune rămân în experienţa şi imaginarul nostru ca fiind imagini bune în timp ce imaginile greşite rămân astfel catalogate. Experienţe ulterioare, revelaţii, diverse stadii noi de pregătire pot modifica credinţa în aceste imagini asimilate, stocate. Sunt sigur că ştiţi că, fie că vrem, fie că nu vrem, avem o imagine. Şi despre noi înşine, si despre ceilalţi. Creierul nefiind un obiect geometric, Imaginarul se vălureşte de acolo acolonefiind cu adevărat fixat. Dar şi piciorul nostru are o Imagine despre lume. Şi piciorul nostru numeşte Imaginile din jurul nostru. Putem spune că este piciorul nostru independent de noi sau ar fi mai corect să spunem că noi ne vălurim în imaginarul propriului nostru picior? În ICAN acest lucru pare posibil. Şi ceilalţi au o anumită imagine despre noi, ne numesc prin Imagini. Imaginile numite ne ajută să ne poziţionăm într-o situaţie conflictuală. Imaginea odată numită ne reprezintă în multe momente delicate sau insurgente. Imaginea e o formă de echilibru interior, e o relaţie. O imagine puternică vă ajută în orice loc, în orice situaţie. A interpreta cât mai aproape de adevăr imaginile care ne traversează de dimineaţă şi până seara e nu doar un exerciţiu de percepţie. Suntem un întreg, nu ne putem rupe, nu ne putem trata în părţi ci numim imaginile în întregul lor prin întregul care suntem, vălurit. Vălurirea se regăseşte fizic şi poate fi numită în diverse ipostaze naturale sau biologice sau în concepte şi în limbajul de zi cu zi. Avem posibilitatea de a lua decizii nu pentru că am fi unul după unul ci toţi deodată. Avem posibilitatea de a ne sustrage manipulărilor voite sau involuntare dacă înţelegem ipostazele noastre numind corect sau cât mai aproape de un adevăr imaginile. Căpătăm uşurinţa de a manipula imagini la rândul nostru. Termenul de manipulare nu stă numaidecât sub semnul perversiunii. Putem privi această chestiune şi din perspectivă militară, căci manipula era cea mai mică unitate militară în antichitate. A manipula înseamnă a şti să porţi un război fie cu tine însuţi, fie cu necunoscutele Imaginilor care te văluresc necontenit. O bună cunoaşterii a imaginilor, a strategiilor de imagine ne poate deschide calea succesului sau ne poate salva viaţa. Din fericire, nu putem vorbi despre o reţetă universal valabilă şi nici despre un panaceu de imagine ICAN. Mulţi dintre voi aveţi păreri preconcepute iar unii sunt spirite conservatoare în devenire de vreme ce consideraţi că timpul ar fi liniar. Sigur că aveţi toată libertatea să vă schimbaţi sau nu imaginea, schimbând numirile timpului. Începuturile sunt dificile, numirea pur şi simplu sau renumirea nefiind de ajuns. Unii trebuie să scotocească în memorie. Alţii trebuie să-şi stabilească gradul de notorietate. Ca să nu ne încurcăm, putem începe cu o întrebare aparent banală: Cât de multă lume ne cunoaşte? Cât de mult, cât de tare, cât de intens suntem văluriţi în imaginarul celorlalţi. E greu de răspuns, e dificil să-i numeşti pe ceilalţi. Îi puteţi şti pe toţi cei care vă cunosc? Uneori suntem surprinşi de cât de multă lume ne ştie, ne cunoaşte, ne vorbeşte, ne povesteşte, ne stimează sau înjură. Avem un număr infinit de imagini vălurite în imaginarul celorlalţi. Alteori rămânem dezamăgiţi că de fapt nu suntem prea cunoscuţi. A fi cunoscut şi numit ca imagine are legătură cu actele tale, cu acţiunile tale, cu spaţiul tău imaginar. În imaginarul colectiv tu laşi o urmă, laşi ecouri vălurite. Eşti un altul deşi, în linii mari, o anume matrice de Imagine este fixată în memoriile celorlalţi. Poţi fi fixat pe prima pagină a unui jurnal sau poţi fi în mişcare într-un film documentar, într-un film artistic sau pe videocaseta unui turist sau a unui prieten. Te poţi filma tu pe tine. Dar poţi fi numit în Imagini dinamice care nu au legătură cu Istoria, cu Biografia ta. Părţi din tine se regăsesc în ceilalţi, nasul tău poate fi al lui Cezar sau invers. Cât eşti de vălurit e important pentru că în acest fel te deschizi către univers ca o mare meduză. Eşti mai cunoscut în mediile bancare? Eşti faimos în cartierul tău? Opinia publică e obişnuită cu imaginea ta? Cine sunt toţi acei care şi-au format o imagine despre tine? Nu-i poţi ghici. Nu-i poţi număra. În fiecare clipă, ceilalţi sunt sau nu conectaţi unii cu alţii. În fiecare clipă eşti vălurit tu însuţi. Problema ta e să-ţi creşti numărul de conexiuni vălurite. Poţi fi introvertit. Poţi fi extrovertit. Vei fi numit ca Imagine într-un fel sau altul. Ai însă o mulţime de contacte cu cei din jurul tău. Unele sunt directe, altele indirecte. Faţă-n faţă, în convorbiri telefonice, în e-mailuri, pe messenger, în chat, la o bere cu prietenii, în faţa şefului, peste drum, de la fereastra casei tale la fereastra celuilalt. Se deschid tot felul de ferestre din campul tău de imagine către câmpurile de imagine ale celorlalţi, câmpul tău de imagine interferând cu alte câmpuri de imagine, fie ele acestea şi câmpuri de imagine ale unor evenimente mari sau mici. Aici fiind miracolul văluririi şi numirii acestui noian de imagini. Contactele pot fi şi virtuale, absenţa ta fiind chiar numită ca Imagine. Fie că eşti manager, fie că eşti student, fie că aspiri la gloria literară, fie că vrei pur şi simplu să câştigi foarte mulţi bani. Problema pe care trebuie să o rezolvi e să intri în relaţie cu cât mai mulţi oameni.
(va urma)
Credit art: QuintusCassius, music: Iron Sky
https://youtu.be/oEgNem_bPRA
