Norman Spinrad, celebrul scriitor american de science-fiction, spunea în 1994 că el nu a participat până atunci la o reuniune internațională de o asemenea factură, ca intensitate intelectuală și ca participare a unei comunități locale, așa cum s-a întâmplat la Timișoara în mai 1994, când a avut loc Convenția Europeană de Science-Fiction.

Aproape cu aceleași note de apreciere (și admirație) s-au pronunțat și alți invitați de marcă ai Eurocon-ului, cum ar fi John Brunner, Herbert Franke, Joe Haldeman, Roberto Quaglia. Eurocon-ul de la Timișoara a fost considerat de majoritatea participanților de la Eurocon-uri cel mai bun din ultima jumătate de veac, pentru că… Fără s-o mai lungim, fără false modestii, pentru că a fost clubul Helion, cel care a dus greul organizării acestui Eurocon, alături cu prietenii săi.

Ce era Timișoara în anul 1994? Un oraș mai răsărit și ceva mai atractiv al României. Dar al României. Chiar dacă a fost scânteia și prima flacără a Revoluției din Decembrie 1989, grație lui Iliescu și acoliților lui, România a pierdut momentele favorabile pentru a intra pe ușa principală a Europei, Timișoara fiind victima unor serii de greșeli impardonabile la nivel central, iar apoi și la nivel local. Dar cum a ajuns Helion-ul la anul 1994? Helion-ul a apărut pe harta s.f.-ului românesc în 18 martie 1980, la Casa Tineretului din Timișoara. Dar, cum a apărut?

 

Eu, Cornel Secu, în toamna lui ’79, îmi programasem să citesc o proză scurtă la cenaclul “H.G. Wells” al Casei Studenților. Vine vorba mă programasem. Eram coleg de birou cu Viorel Marineasa, cu care am avut o discuție, spunându-i că am o povestire pe care vreau s-o citesc la Wells. “Da, sigur, sigur că da!”, a fost răspunsul lui Marineasa. După o săptămână,  domnul director al Casei Studenților, Valeriu Panasiu, mă cheamă deoparte și-mi zice, clătinându-se, când pe un picior, când pe altul: “Știți, tov Secu, vrem ca cenaclurile Casei Studenților să fie numai cu studenți, nu-i bine ca nestudenții să domine sau să influențeze viața lor”. “Păi, până acum…”. “Asta a fost până acum. De acum înainte mergem numai așa”. “Păi ce vă faceți, domnule director, dacă pleacă Luca, Ionică, Genescu, Baiszki de la Wells?”. “Să plece! Nu mai e locul lor acolo”. Viorel Marineasa nu a avut nicio reacție. Așa că nu am mai citit nici eu, și nici cei enumerați mai sus. Și nu am mai avut acces la cenaclul Wells.

Locuiam pe strada Arieș, în diagonală față de Casa Tineretului din Timișoara. Vinerea, după-amiază, era ziua mea liberă. Mă jucam cu fiica mea și cu alți copii în parcul din fața stadionului “1 mai”, apoi ea, împreună cu alte fetițe, s-a jucat șotron în fața Casei Tineretului. Cred că era în noiembrie 1979. Era o zi însorită. Pe lângă noi a trecut Teodora Ghinea Nagy, directoarea Casei Tineretului. “E a dumneavoastră? Ce fată drăguță!”. Miruna, fiica mea, era extraordinar de dinamică și simpatică. “Da, e a mea”, am răspuns. Peste câteva zile, m-am întâlnit întâmplător cu doamna directoare din nou pe strada Arieș, la colțul fostului restaurant “Stadion”. Mergeam spre tramvai. Întrebări convenționale: “Ce mai faceți?”, “Ce mai face Miruna?”, “…” Deodată, i-am zis: “Doamna directoare, ați fi interesată să înființați un club de anticipație la Casa Tineretului?”. “Și cine l-ar înființa?”. “Eu”. “Treceți pe la mine să discutăm”.

Am trecut abia în partea a doua a lunii ianuarie. I-am prezentat o schiță, cam cum ar trebui să funcționeze clubul. Apoi am avut o întâlnire și cu Fănică Milian, cel care se ocupa de cercuri la Casa Tineretului. După aceea i-am contactat pe Marcel Luca, Lucian Ionică, Silviu Genescu, Dușan Baiszki, apoi am stabilit dată deschiderii. S-a pus un singur afiș la Casa Tineretului, pe ușa de la intrarea principală. Și a venit în plus, afară de noi, Zoltan Barra, desenator tehnic la Iprotim. Așa am început.

La a doua ședință, în 25 martie, o parte dintre fondatori au lipsit. La a treia au venit în plus câteva fete. Apoi am avut o întâlnire “regizată” de Dușan Baiszki cu cenaclul “Timisiensis”, de la IAEM. Aveți o fotografie edificatoare de la această întrunire.

Apoi a venit Augustin Corneliu Giagim, Jimmy, așa cum era cunoscut, un ins plin de farmec, cu multă personalitate, cel care a preluat redactarea celebrelor „procese verbale”, care, de cele mai multe ori, erau mai atractive decât ședințele obișnuite.

Tot cam pe atunci au venit Willy Jäger, George Terziu, Mihai Alexandru. Tot în acea perioadă a fost lansat celebrul „100 de minute în compania anticipației”, program conceput de mine, care a contribuit decisiv la cunoașterea clubului Helion în mediul liceal și universitar în următorii patru-cinci ani. În toamna lui ’80 aveam peste 30 de membri, iar numărul studenților îl depășise aproape de două ori pe cel al celor de la „vechiul” cenaclu studențesc „H.G. Wells”. Iată câteva nume dintre studenții de atunci: Willy Jäger, Mihai Marinică, Daniel Romilă, Gheorghe Bulagea, Daniel Bureția, Romulus Bărbăței, Alexandru Abriud, Gabriel Cernat, Gheorghe Seculici, Adrian Dinescu, Ionel Nistor, Horațiu Șișka, Dan Cetea. Unii au fost pasageri, fără să fie relevanți pentru activitatea viitoare a clubului. Evoluția Helion-ului a fost mereu ascendentă, urcând treaptă cu treaptă, în zonele de afirmare culturală. În toamna lui ’80 am organizat, împreună cu „Wells”-ul, Consfătuirea Națională a Cenaclurilor de Science-Fiction. Noaptea de vineri spre sâmbătă a rămas celebră, pentru că atunci s-a hotărât, la căminul 16 al Universității, unde stăteau majoritatea membrilor cenaclurilor din țară, ca a două zi să se preia conducerea lucrărilor. Mihai Ionescu, de la București, a fost pionul principal al mișcării, dar a fost sprijinit puternic de mine și de Dan Merișca de la Iași. (Mai multe amănunte veți găsi în cartea cu titlu provizoriu „Helion, pe curba destinului”, aflată în lucru).

Și lucrurile s-au mișcat bine. Ion Hobana, Vladimir Colin, Adrian Rogoz au rămas perplecși, când, intrând în sala 103 a Casei Tineretului, locurile lor din prezidiu erau ocupate de… „noul val”, așa cum s-au declarat ulterior.

Cele mai importante momente din viața Helion-ului au fost următoarele:

  1. Apariția revistei tipărite Helion – 25 martie 1981, tiraj 7500 exemplare, difuzare regională. Apariția a continuat cu regularitate anuală, iar în 1982 tirajul a crescut la 15000 exemplare, cu difuzare națională. Din 1983 și până în 1990, inclusiv, revista a avut același tiraj: 25000 exemplare, iar retururile erau insignifiante (câteva zeci de bucăți).
  2. Zilele Helion, prima ediție – mai 1981. La această prima ediție clubul Helion a susținut propunerea cenaclului din satul Guranda, Botoșani, pentru a se organiza în luna iulie 1982 prima tabără s.f. de vară de la Guranda. S-au raliat atunci la idee cenaclurile “Solaris” din București și „Quasar” din Iași. Zilele Helion s-au transformat în 1985, după mutarea clubului la Casa Universitarilor, în Sesiunea Helion.
  3. Apariția, în 1983, a primei ediții din Biblioteca Nova, ediție șapilografiată, realizată în colaborare cu cenaclul “H.G. Wells”. Era primul buletin de teorie, critic și istorie literară s.f. din România.
  4. Premiul pentru cel mai bun fanzin european la congresele europene de la Brighton, Anglia (1984); San Marino, Italia (1988), pentru revista Helion, și Budapesta, Ungaria (1989), pentru Biblioteca Nova.
  5. Câștigarea unui număr impresionat de premii pentru povestiri, romane, eseuri, debut, filme la concursurile naționale organizate între 1980-2019.
  6. Organizarea Convențiilor Naționale din anii 1980, 1989, 1995, 1997, 2012, 2019.
  7. În 1981 a fost lansat Concursul Național de Proză Scurtă Helion, care a ajuns în 2019 la ediția cu numărul 34. Concursul și-a câștigat un prestigiu binemeritat la nivel național, datorită jurizării corecte, dar și a faptului că  la el nu puteau și nu pot să se înscrie membri ai cluburilor timișorene de profil. Alte concursuri pe care le-a lansat clubul în ultimii ani au fost „Timișoara peste o sută de ani” și „Lumea peste 99 de ani”, concursuri adresate numai celor din Timișoara și județul Timiș. Un alt concurs care se adresează iubitorilor de gen din întreaga țară este Concursul de Proză Umoristică S.F.
  8. Participarea la convențiile europene de science-fiction, organizate în anii 1992, 1993, 1994, 1995, 2001, 2010, 2012, 2014, 2016, 2017, 2018.
  9. Helion-ul a fost factor principal în constituirea ARSFAN (în 1991) și ARCASF (în 2012).
  10. În 2010 s-a înființat Asociația Helion, care și-a asumat editarea revistei electronice Helion Online, ajunsă la numărul 104. Președinte al Asociației de la înființare și până acum este Cornel Secu.
  11. Tipărirea celor trei Almanahuri Science-Fiction: Science-Fiction 2007, Estival Science-Fiction 2007 și Science-Fiction 2008.
  12. Realizarea colecțiilor de carte s.f. și f. Helion (la editura Bastion, între anii 2008-2010) și Insolit (începută la Bastion în 2008 și continuată la editura Eurostampa din 2014 și până în prezent).

De-a lungul celor patru decenii, pe care le-a parcurs, clubul Helion a avut și momente mai puțin faste. În toamna lui 1984 ne-am mutat de la Casa Tineretului la Casa Universitarilor. Trecerea nu a fost fără urmări, deoarece un număr de helioniști, în frunte cu A.C. Giagim, George Terziu și W. Jäger s-au despărțit de noi, ultimul terminându-și studenția și plecând la postul de stagiatură. O perioadă fără activitate de club a fost cea dintre anii 2002-2005.

Un alt moment foarte greu a fost cel din vara anului 2019, când o serie de membri importanți ai clubului au părăsit corabia. A fost cea mai puternică falie din toată istoria clubului. Însă în toate aceste momente, lipsite de glorie, clubul Helion a trecut cu multă demnitate și cu o voință de nezdruncinat.

Alte două moment triste au fost cele din 1985 și 1995. În 1985, la ordinul lui George Schinteie, instructor la Casa Tineretului, toată arhiva Helion depozitată în două dulapuri din sala 103 a Casei Tineretului a fost aruncată la gunoi. S-au pierdut atunci sute de fotografii, zeci de afișe, colecția de Povestiri Științifico-Fantastice, reviste străine (în special poloneze, germane, maghiare, italiene, dar mai ales Nova Dimension, primită de la directorul ei din Barcelona, Domingo Santos). Peste 10 ani drama s-a repetat, având în prim-plan un alt personaj negativ: netrebnicul și idiotul Matei Floroiu, administrator la acea dată la Casa Universitarilor, care a aruncat la ghene sute de cărți din biblioteca Helion, strânse cu grijă din donațiile lui Costel Baboș, Silviu Genescu, Cornel Secu, Tudor Beșuan și alții; albumele foto și filmele foto făcute la diverse manifestări, înregistrările audio, colecția de afișe tipărite românești și străine, caietele cu procese verbale de la ședințele clubului, cărțile și revistele cu dedicație. Au fost pierderi imense, care au însemnat răni adânci în istoria clubului.

De-a lungul celor 40 de ani, echipele de conducere ale clubului au fost următoarele: de la înființare și până în 2009 președinte a fost Cornel Secu. Din 2009 până în 2014 președinte a fost Lucian-Vasile Szabo. Din ianuarie 2015 până în 2017 președinte a fost iarăși Cornel Secu. Din 2017 până în august 2019 președinte a fost Lucian-Vasile Szabo. Din septembrie 2019 președinte este Adrian Chifu. Vicepreședinți au fost Lucian Ionică (1980-1984), Tudor Beșuan (1984-1994), Costel Baboș (1995-1997), Lucian-Vasile Szabo (1997-2001 și 2005-2009), Tudor Beșuan (2010-2015 și 2019-prezent), Ciprian Ionuț Baciu (2015-2019).

Secretari au fost: A.C. Giagim (1980-1984), Lucian-Vasile Szabo (1985-1990), Costel Baboș (1990-1993), Szasz Geza (1993-1994), Laurian Cnobloch (1994-1995), Val Antim (1995-2001), Adrian Bancu (2005-2011), Darius Luca Hupov (2012-2019), Bianca Sol (2019-prezent).

Realitatea s.f.-ului românesc din ultimii 40 de ani nu se poate face fără o raportare la Helion, indiferent din ce unghi s-ar face acea raportare. De la început și până acum, Helion-ul a fost în prima linie a s.f.-ului autohton, fiind vector principal și definitoriu al fandomului românesc. Istoria Helion-ului este complexă, extrem de bogată și unică în s.f.-ul românesc.