Phoenix! Phoenix! Phoenix! Bob Marley mă trage de mânecă, zice, ce strigă, strigă Phoenix, zic și strig și eu Phoenix, Carlos Santana vrea să știe, ce e, cine e, ce sunt, de unde sunt, Phoenix strigă întreg stadionul, Sting aproape izbucnește-n plâns; e chiar Phoenix? vrea să știe, tipii de la AC/DC cad pe gânduri, se cam foiesc în tribună, nu le cade bine, unul dintre ei mă trage de mânecă, auzi, tu care le știi pe toate cu universul vălurit, zi-ne și nouă ce se întâmplă, e Phoenix, zic în gura mare, Phoenix strigă un gardian, Phoenix strigă un vatman, Phoenix strigă un jandarm, Phoenix strigă un haș-rezist, Vangelis plânge și el, nu-i strigă nimeni numele, îl strig eu, așa, de florile mărului, Vangelis, hai mă leși îmi trântește-n față un blocatar din Balta Albă, stadionul întreg vuiește, Rod Stewart se ține de braț cu cei de la Pink Floyd, și ei încurcați de-a binelea, zi-ne și nouă, îmi zice David Gilmore, ce se întâmplă în Europa de Est, așa se cheamă stadionul, Europa de Est, nu e un maidan plin de socializare, e chiar un stadion uriaș, uite Carpații colo, uite Praga, uite Budapesta, se vede Varșovia ceva mai încolo, Phoenix, Phoenix strigă un grup de polonezi, niște est-germani rătăciți prin timp se înghesuie ceva mai în față și strigă și ei Phoenix, circulă niște zvonuri, oamenii bat din picioare, cehi, unguri, polonezi, slovaci, sârbi, niște francezi, niște englezi, niște italieni, niște spanioli, Salvador Dali vine și el ceva mai în față, lângă uriașele boxe, vrea să știe dacă-i poate picta pe cei de la Phoenix, se aude că au sosit Fernandel, Marquez, Eminem, Mata Hari, Cezara Evoria, Ferdinand Celine, Vaclav Havel, Tarkovsky, Brâncuși, Tudor Arghezi, Titulescu, un val de strigăte multicolore se împrăștie pe uriașul stadion, se aprind luminile în București, Timișoara, Belgrad, Sofia, Budapest, Cairo, Cairo, da, Cairo, dar de când Cairo e în Europa de Est, întreabă Sting, Kitaro lansează o octavă de-a lui, Paulo Coelho vrea să știe și el ce se petrece, vine Dalida, vine Anthony Quinn, nu știu care zice că vine din Austria și că Phoenix e acolo, în toiul nopții proaspăt fugit peste graniță, n-are cum să fie aici, ba e chair aici, strig eu înfierbântat, nu știu care umblă cu albumul Cantofabule după el, e primul LP al Phoenix-ului, scos în 1975, vreau un autograf, vreau un autograf, se aude că apare Moni Bordeianu, e doar un zvon, bulgarii fluieră îndrăciți, Gary Moore aproape leșină de emoție, sârbii se dezlănțuie plini de nostalgie, nu știu care cântă Mica Țiganiadă în draci, Dorel Vintilă Zaharia și Eugen Gondi apar pe scenă și pregătesc tobele, bum, bum, ce nebunie, aproape că leșinăm vreo juma de milion de oameni, Europa de Est duduie, Nicu Covaci ne zice nu știu ce, lumea-l aplaudă, vine și Țăndărică, uite-l pe Mircea Baniciu, Josef Kappl ne face praf cu un solo de zile mari, niște femei zălude din Osnabrück apar ca din pământ și pun de-o manifestație împotriva lui Nicu Covaci din pricini sculpturale, polonezii le înconjoară, le fac să râdă cu povești de-ale lor din Varșovia, femeile râd și ele, na, că ne-a trecut supărarea, manifestația se sleiește în trombă, Phoenix începe să strige Sting, Phoenix, Phoenix strigă întreagă, da, da Europa de Est, se aude un solo de chitară, nu e Al Di Meola, nu eJimi Hendrix, nu știu care tușește, un altul izbucnește-n plâns, gata, gata strigă Europa de Est, Anglia nu uita, Europa-i țara ta, băi, ce vor ăștia, apar și niște mexicani, vin și niște burundezi, vin și niște eschimoși, vin și japonezii și chinezii, australienii apar și ei, americanii, în păr toți, oceanul bubuie pe marginile stadionului și, încet, încet, întregul stadion începe să se rotească-n timp ce Phoenix cântă-n draci, stadionul se rotește din ce în ce mai repede, ne desprindem de continent, oceanul vălurește timpul, să vezi că se schimbă axa Pământului, asta e, sunt niște fenomene, apare și un curcubeu, Phoenix, Phoenix, Phoenix

Foto: autotestmagazin