Profesorul Steve Karding, de la Spitalul Municipal din Londra, aflat la București, a susținut o conferință incitantă, chiar la Parlament. El a afirmat că a descoperit în stomacul unui laburist o bacterie necunoscută, care ar determina apetența politică. A afirmat chestia asta după ce a citit cartea SF, Eu, robotul de Isaac Asimov. A avut câteva idei stranii legate de acest volum, absolut remarcabile. S-a gândit că, de fapt, întreaga umanitate se află în mintea unui robot. Romanul, repet, e superb, e antrenant, merită să-l citești. Isaac Asimov a scris povestirile în 1950. În două reviste americane, i-a pus pe jeratec pe cititorii lui care-l iubeau nebunește. Dar poate că erau tehnofobi! Le era teamă de roboți. Cui nu-i teamă de roboți? Sau de profesori ciudați care dau lumea peste cap cu cercetările lor!?
Dar să revenim la bacteria descoperită de profesorul Steve Karding!
– Nu se știe când a apărut această bacterie dar în mod cert, are o vârstă de câteva mii de ani, ea manifestându-se de timpuriu în istoria noastră. Ea influențează formarea opiniilor politice de la o vârstă fragedă. Încă nu i-am dat un nume.
Bineînțeles că mulți parlamentari au râs cu poftă la auzul unei asemenea vești iar mass media românească s-a zbuciumat vreme de trei zile pe seama acestui subiect uluitor.
– Te doare stomacul? s-a răstit madam Calomfirescu la soțul ei care simpatiza cu socialiștii de vreo câțiva ani buni. Vezi ce scrie pe Facebook? O să mergem la doctor să-ți scoată bacteria aia, să nu te mai văd cum te perpelești că ne-au invadat americanii, că nu ne lasă Parisul să respirăm, cu nu ne mai vrea Berlinul. Ți-am zis să nu te duci la conferința aia, că o s-o iei razna! Uită-te la tine! Ești tu om serios? Și cu vederi socialiste și cu bacterie la purtător, mor, și alta nu!
Dar bacteria? Pe ea a întrebat-o cineva dacă vrea să coabiteze cu ființele umane? Ar fi fost corect să i se ceară părerea cândva, în vremuri imemoriale. Numai că în adâncurile universului e cam vraiște, e cam nebuneală, e cam dezordine. Așa că bietele bacterii se trezesc aruncate de colo, colo pe diverse planete, în corpul unor ființe imposibile. Pe planeta Marte, de exemplu, în niște galerii ascunse de lumina soarelui, viața politică marțiană e efervescentă datorită unor bacterii roșii ca sângele. Dar noi nu vedem nimic din toate astea pentru că, nu-i așa, avem ochelari de cal. Sau, cine știe, pentru că suntem doar niște imagini în mintea unui robot.
Credit art: Kastep
