Noua literatură Science Fiction? E nouă dar foarte veche, în mod foarte paradoxal. Trăim periferic, drept în inima realității virtuale. Pretutindeni, pe planeta Science Fiction, în toate zările din Asia în Europa, din Africa în Australia și America, nişte nimenea se bat cu palma pe burdihan pleznindu-ne cu metafore siropoase şi acreală, mai nou şi în net, prin diverse site-uri, pe Facebook, pe Amazon. E libertate de creație, dar nu e spirit critic revoluţionar. E democraţie ficțională, dar nu e curaj estetic. E momentul istoric al individualităţilor puternice, obsesii mortale pentru spiritul colectivist drapat fraudulos în aporie capitalistă. Neaveniţii şi impostorii s-au aciuat la sânul nostru gâdilându-l şi tembelizându-l prin act aşa-zis critic paternalist, prin construcţii hilare, prin structuri narative vulgare, bloguri, conturi, pagini oficiale. Să te umfli de râs cum mai chinuie nişte nimenea referenţialitatea de parcă noi, adevăraţii războinici ai imaginarului, am fi nişte ageamii şi nişte sugari. Dar aceşti critici prăfuiţi ne pun, chipurile, talpa-n gât vrând să ne înveţe cam ce va să zică scriitura, politica, democraţia şi spiritul comunitar. Forţele de Creştere au poate o ultimă şansă de a revoluţiona Spiritul Critic. Forţele de Creştere au o ultimă şansă de porni Noua Cruciadă a Imaginarului în Science Fiction pe întreaga planetă. Stă în savoarea scriiturii lor, în libertatea lor de expresie, în exerciţiul lor politic, în superbia fiinţării lor să înceapă Revoluţia Imaginarului în Science Fiction.

Dacă nu se trezesc, toţi aceşti minunaţi tineri, se vor bucura doar de o scurtă notă în pagina Istoriei. Fervoarea lor, prospeţimea şi curajul de a sparge Falşii Idoli şi de a arde falsul spirit critic care-i guvernează penibil sau gomos, în prefaţa cărţilor sau în internet, în politică sau în actul cultural sunt atât de preţioase în aceasta minunată cruciadă. Li se vor opune unii, prin varii mijloace, prin spirit de gaşcă sau prin act arogant, paternalist şi leşinat. Ei şi? Cântecele de sirenă, perverse şi înşelătoare, ideologiile prăfuite şi tămâierea ar putea fi oare pericole pentru Forţele de Creştere? Fervoarea Cruciadei le va arde căci organizarea superioară a enciclopediilor se face prin fracturi şi bifurcaţii în timp ce sentimentalismul şi dulceaţa criticului desuet sunt ale evoluţiei aparente şi ale deşertăciunii care duc sublimul şi spiritul critic în pustiu. Încercatul început de mileniu pune într-o altă lumină imaginarul şi relaţia lui cu câmpurile magnetice, matrice informaţionale ale războaielor semantice.

Fie aceasta o metaforă care desemnează câmpul enciclopedic aflat între Privitor-LectorIdeal-Martor-Erou. Câmpurile enciclopedice sunt cele care formează şi susţin Imaginarul iar Forţele de Creştere ar putea porni cruciada pentru recuperarea Enciclopediei. Enciclopedia nu este o Sumă dar conţine un inventar enciclopedic. Forţele de Creştere l-ar putea intui. Ar putea porni cu ambiţie în căutarea lui. Sigur că l-ar putea inventa inventariind instrucţiunile Enciclopediei. Ar lupta pentru distrugerea ei, pentru subminarea unei perfecţiuni semantice prăfuite pregătind răsturnarea Puterii Vechiului Imaginar şi metamorfozându-se apoi în Noii Constructori. Forţele de Creştere şi-ar putea construi Lideri, şi-ar putea hotărî Eroi într-o lume a complexităţilor şi fragmentariului. Forţele de Creştere trebuie să lupte într-o cu totul altă lume şi să pună la cale noi instrucţiuni ale Enciclopediei. Cruciada Forţelor de Creştere ar putea fi nu doar Revoluţie a Spiritului Critic. Cine se teme de vârtejurile semantice ale Enciclopediei aflate în mişcare haotică se va ţine cu dinţii de un iluzoriu promontoriu conceptual. E perfect posibil ca semnatarul acestor rânduri, să fie el însuşi desuet într-o bună zi. E perfect posibil să fie contestat. Mai mult chiar, e probabil că va fi uitat. Din acest punct de vedere, aceste rânduri sunt o provocare şi nu o predicţie sau o profeţie. Poate că vom explicita într-o buna zi Propoziţia Simultaneităţii care cuprinde atât predicţia cât şi profeţia. A lupta în câmpurile de bătălie enciclopedice înseamnă a te pregăti fie pentru deziluzie, fie pentru jertfă. A fi insurgent înseamnă a refuza ignoranţa, mitocănia politică şi balcanismul periferic, înseamnă a stârni haosul pentru a-l guverna. Insurgenţa este o stare fundamentală a viului în exerciţiul său sub presiunea câmpurilor magnetice.

Insurgenţa e cuprinzătorul iar spiritul e necuprinsul tentat de a cuprinde. Noii Cruciaţi vor descoperi ei singuri Templul şi Noile Legi. Altfel vor sfârşi în vulgaritate şi micime fiind în cele din urmă înghiţiţi de hulpava Enciclopedie care, metamorfozată în câmpuri magnetice şi politici perverse, ţinteşte către desfăşurarea ei ca şi câmp material care asigură suportul interpretării. Arta Privirii este a insurgenţei şi premerge interpretării şi descoperirii, pregătind emanciparea spiritului critic. Forţele de Creştere pot arunca o altfel de privire Enciclopediei Science Fiction provocând-o şi deconstruind-o pentru a o stăpâni vremelnic. În aceasta constă taina noului mileniu. Iar adevăratul drum, care duce de cele mai multe ori în pustiu, e drumul către miracol. Forţele de Creştere ar putea înfăptui Miracolul Noii Enciclopedii chiar dacă aceasta ar fi superba lor jertfă şi un act aparent minor în imensitatea universului plin de universuri.

 

Credit art: Alex Ruiz