Undeva, pe planeta Terraria…

  • Bagă de seamă, celălalt Univers îl înghite pe cel în care ne aflăm…

  • În regulă, mă dau bătut! răsuflă înciudat Mallory.

  • E o chestiune legată de entropie! Un tip mișto, Marius Ungureanu vorbește despre entropie, tocmai el!

  • Tocmai el? strigă Mallory entuziast. Un român de pe planeta Terra?!

Da, da, Marius Ungureanu construiește un entropic de zile mari în TRANZIT, ficțional publicat în http://www.sferaonline.ro și în http://www.atsf.ro/. Entropicul e un eveniment mare a cărui suprafață informațional-ficțională produce forme și structuri narative tensionate și pe care Marius Ungureanu îl folosește spre desfășurarea unui negativ spațial, groapă fiind de departe în deplină ei funcție de înglobare și de explicitare.  Căci suprafețele lui Marius Ungureanu, permisive desfășurării structurilor narative, închid în arealul lor forme dinamice a căror istorii se compun și se desfac aproximativ aleatoriu, ficționalul nefiind în starea să un finit ci chiar un corp ficțional de tranzit către simboluri și așchii de universalitate. Travaliul de interpretare admite soluții diverse, un lector insurgent putând recompune structurile sau putând acceptă o diversificare a lor, auzul, văzul și imaginarul propriu fiind solicitate spre a fragmenta porția de real construită de Marius. Navighez încântat prin lumile lui ficționale care se cheamă unele pe altele, care se substituie și care reclamă nu doar lectură și interpretare ci trăire subliminală, boală fiind un entropic de prim rang care se înșurubează în porțiunile spațio-temporale pe care Marius le propune că fiind decente dar și insurgente. Formele descriptive procedează la acte susținute construind mici istorii care se interpun în fragmentariul acesta entropic, revendicându-se a fi diverse ființe în tragismul lor, guvernate de negativul entropic spre deliciul sau tensiunea eului lectorând. Lectorandul este tocmai construcția de înalt nivel la care procedează Marius Ungureanu acesta fiind un superior al lectorului minimal care infuzează tonele de ființe superbe și imberbe care se cheamă că sunt, generic, numite sarcastic de bufnilă, hilarii cititori. Cinematografic e prea puțîn să spui că este acest ficțional. Este o fantă în inima entropiei, un spațiu interior care se produce pe sine prin formele sale revendicate ale un viu fabulos și tragic.Un Tranzit construit cu insurgență ficționalitate spre descoperirea interioarelor care convin ființei dar care, în perversitatea lor înhață ființă dăruind-o prizonieratului entropic.

  • Să revenim. Spuneai  că vrei să-mi comunici lucruri importante…

  • Uşurel, ce te grăbeşti aşa?!

  • Am o misiune… Nu mă ţine de vorbă, încearcă să fii scurt!

  • Astăzi matricea ta energetică are un halo… Bănuiesc o oarecare preocupare! Te frământă ceva…

  • M-au trimis să-l arestez pe şmecherul ăla care-a răsărit ieri prin Monte Carlito … Pe RiffTo Rag!

  • Oh, Mallory, ai s-o faci?! croncăni Capul-de-Bronz.

  • Sunt un om al datoriei!

  • După câte văd, n-ai aflat încă…

  • Hai, nu mă mai fierbe atât! Dă-i drumul…

  • N-ai citit Semnele Universului?! Paloarea soarelui, ruginiul ierbii, aburul oceanului?! Ştii oare câte milioane de celule ale trupului tău s-au risipit când te-ai spălat în zori?!

  • Unde vrei s-ajungi?!

Capul-de-Bronz oftă şi spuse că, după opinia lui, toate acele semne nu anunţau altceva decât că începuse procesul de descompunere a Universului în care se găsea Planeta Terraria. Că încet, încet el se va dizolva într-un alt Univers tangent lui.

  • Mă iei de prost ? se răsti Mallory entropizându-se pe negândite.

pictura de Corina Chirilă