Asta a fost o chestia, așa. Ne-am dus la Cinema City. Hergulian de pe Lună, tocmai de pe Lună, ne-a trimis un SMS. O tipesă de-a lui, din aia de tabloid, se fandosise că găsise o trecere într-o altă dimensiune. Ne-am bulucit la cinematograf. Călcai pe fulgi de porumb și pe pahare storcoșite. Coca Colaaaaa, eaaaaaa. Sssssst. Începe filmul. Stăm cu toții cu sufletul la gură. Mă pipăi. Hola! Am două nasuri, iaca. Bergulis, și el, pramatia, are un nas în plus. Mirgubin zice, cum îmi suflu mucii acum. Ce mai comedie. Un extraterestru tembel ne-a alungat din sală. Avea un măturoi de numa, numa. Și puțea strașnic a catran. Catran? Hola! Dar nu se mai fabrică de trei mii de ani. Și, uite, după colț, vine un tramvai galben. Stăm grămadă la cafea. Trece James Joyce de braț cu HG Wells. Își râd de noi. Uite și la ăștia, temporali sadea, înamorați de science fiction, ha, ha, ha! Dar lasă-i tu pe monștrii sacri ! Să vorbim despre talentatul Jean-Lorin Sterian ! Că tocmai i-am citit romanul hoinărindu-mă cu metroul prin București. Jean-Lorin Sterian îi ia la refec pe malagambişti. Le spune, soldăţeşte, pupaţi-mă în cur şi bine le face la ticăloşi. Îi goleşte de biografie aşa cum ai goli o stridie. El scrie despre public. Are curajul ăsta nebun să scrie despre marele public înamorat de propriile sale probleme. Un guturai, micile interese. Jean-Lorin Sterian gonflează mediocritatea. Îi dă dimensiuni. O pipăi. O strângi în braţe. O penetrezi cu duioşie. Dar Jean-Lorin Sterian construieşte, în culise, eşafodul pentru marele public. O să-i lase fără cap pe malagambişti. Şi bine le face omul ăsta, Jean-Lorin Sterian, îl aplaudă pe Bufnilă care nici nu există, părelnic fiind prin ficţiunea lui Jean-Lorin Sterian. Sigur că-s un pic bulversat dar Jean-Lorin Sterian mă învaţă să nu fac prieteşug cu mediocritatea, dă-te la o parte Lector Ideal, te vei umple de sânge. Crescând şi descrescând biografia, Jean-Lorin Sterian duce la importante pierderi de ritm, pierderi de elan, pierderi de sânge. Căci ce oare vânează el înarmat cu ficţiunea lui?! E chiar timpul internauţilor să vă apucaţi vârtos de Sterian, să-l împachetaţi în viaţa-viaţă, vânându-l. Căci el e vânatul o zice cu maliţie. În acelaşi timp capcană pentru malagambistul tembel de care geme patria, de care se dau în vânt patrioţii. Jean-Lorin Sterian nu are a face cu absurdul nici un compromis şi nici cu bizareria cum cuvântează nişte critici. Jean-Lorin Sterian e al lui Jean-Lorin Sterian, biograf insolent şi turbulent. E ca şi cum ar veni ca scriitor din vârful operei sale încercând să distingă care anume pigmeu a îndrăznit să-i frunzărească ficţiunea. Aceasta să fie spusa despre romanul lui, „Scriitorul a ieşit la vânătoare“ apărut la editura ProLogos în acel an mirific şi mizerabil cu trei zerouri, anul enigmatic 2000 din care se naşte pe negândite numărul Fiarei.
credit image: Scott Richard (USA) https://www.deviantart.com/rich35211
