Povestea acestui editorial începe într-o după-amiază specială de iulie, când am lansat volumul meu de povestiri la Lugoj, în mijlocul unui public inimos, alături de bunii mei prieteni Daniel Timariu, Lucian-Vasile Szabo și Cătălina Fometici. Lugojenii ne-au mărturisit, către finalul întâlnirii, că au fost surprinși să vadă patru autori lansând împreună volume de proză, fiind binecunoscut orgoliul literar și faptul că scriitorii nu prea se încap unii de alții. Ceea ce lor li se părea un lucru neobișnuit, nouă ajunsese să ni se pară absolut normal, de la strânsa colaborare în cadrul Clubului Helion, până la relația cu editorul Bogdan Hrib, respectiv Editura Tritonic, pe care acesta o conduce. De unde, așadar, capacitatea de a integra în modul nostru de a fi relațiile cordiale, prietenia, strânsa colaborare și, în definitiv, munca în echipă?
În primul rând, parfumul specific al locului: cu toții cred că ne-am lăsat contaminați de spiritul Timișoarei, în care bunul simț, modul rezonabil de a te raporta la ceilalți, politețea, lipsa agresivității în relațiile umane au biruit întotdeauna tendințele centrifuge sau distructive. Nu e simplu, nu ne iese întotdeauna (și aici mă refer la întreg colectivul închegat în jurul Helionului), însă discutăm practic de un proces prin care am trecut cu toții în mulți ani de colaborare.
În al doilea rând, roadele muncii noastre comune încep să se vadă din ce în ce mai mult, iar senzația de bine biruiește oboseala sau amărăciunea unor cauze care par pierdute din start, cum e aceea de a te încăpățâna să dedici timp, bani și pasiune vieții culturale în mijlocul unei națiuni care pare a se dezintegra sub povara Marii Uniri, eveniment petrecut undeva prin mezozoic, la cât de anemic am ajuns să trăim vocația românismului.
În al treilea rând, piața de carte autohtonă este afectată din plin de eternele noastre complexe, pe care le-aș sumariza sub denumirea de anemie culturală. Aprioric, tot ceea ce ține de produsele culturale literare românești este slab calitativ, dispensabil, submediocru și, în orice caz, inferior scrierilor venite din Occident. Îmi spun asta și mie, pentru că ani la rând am consumat numai literatură Science-Fiction anglo-saxonă, având mereu la îndemână facila scuză că nu are sens să-mi pierd vremea cu ai noștri. Am avut nevoie de ani și sute de povestiri românești parcurse în cadrul procesului lunar de documentare pentru rubrica la care contribui constant în publicațiile Helionului (Pe scurt despre proza scurtă) ca această opinie să se schimbe radical. Sunt scriitori români care scriu la fel de bine ca orice autor publicat în Tor sau Strange Horizons, câștigător de Hugo, Locus sau Nebula. O afirm cu toată responsabilitatea, în calitate de recenzor și cititor specializat pe proza scurtă SF de limbă română, respectiv engleză și franceză. În contextul acestei apriorice anemii culturale, efortul de promovare al literaturii autohtone, SF sau mainstream, trebuie să fiu unul comun, pentru a schimba această percepție a cititorului român despre literatura contemporană asociată spațiului cultural căruia îi aparține.
În al patrulea rând managementul cultural și eficiența asociată oricărui demers care vizează nu doar procesul de creație în sine, ci și calitatea promovării creațiilor artistice implică o minimă planificare. Aceasta nu se poate disocia de strategiile asociate lucrului în echipă.
Nu în ultimul rând, comunitatea de scriitori strânsă în jurul cluburilor de literatură timișorene a reușit să integreze, în zeci de ani de interacțiune culturală, amicală sau profesională, un mod specific de a depăși obstacolele și de a păstra focalizarea pe realizarea obiectivelor comune. Greșeli se fac, cu siguranță și fără putință de tăgadă. Însă de cele mai multe ori reușim să integrăm toate personalitățile într-o rezultantă comună, valorificând atât experiența de management cultural a celor vechi, cât și entuziasmul și neobosita vervă literară a membrilor mai noi. Să ne auzim, așadar, cu noi și noi proiecte, cu lansări de carte și reviste, cu găzduiri de convenții SF, activități specifice acelor obiective ambițioase ce nu se pot realiza fără un ingredient de bază: munca în echipă.
