Mi s-a propus scrierea unui articol despre un eveniment comun al devoratorilor de SF și al celor îndrăgostiți fără vindecare de un alt SF, și anume StudentFest, festivalul-etalon al studenților-artiști timișoreni. Evenimentul comun, găzduit de Librăria 2 Bufnițe, sub egida Editurii Tritonic, a fost reprezentat de lansarea, în cadrul StudentFest, pe 09 mai a.c., a unui volum de proză scurtă (SF și nu numai) al subsemnatului, Amor fără alcool, alături de volumele unor prieteni și colaboratori dragi: Cristi Vicol, Cătălina Fometici, Daniel Timariu și Lucian Vasilo-Szabo.
Cine se așteaptă la o relatare neutră a evenimentelor, ar fi bine să se oprescă aici cu lectura, pentru că textul de mai jos va fi presărat cu tot soiul de nuanțe subiective. Altfel nu s-ar fi lăsat scris. Pe de altă parte, invit cu drag pe oricine își dorește să înțeleagă un pic din spiritul SF-ului timișorean și al StudentFest-ului să parcurgă, relaxat, rândurile de mai jos.
A fost, așadar, lansarea volumului meu de debut, Amor fără alcool, pe 09 mai 2018, librăria La două bufnițe, în cadrul Festivalului Internațional de Artă Studențească StudentFest. Pentru că asta este StudentFest, unul dintre cele mai mari evenimente pe plan național, produs în exclusivitate de studenți. Sunt unii, uimiți de amploarea și longevitatea festivalului, care, și acum, refuză să creadă că un asemenea proiect, cu zeci de secțiuni și sute de puncte în program, întinse pe un interval de aproape două săptămâni, în fiecare primăvară, în luna mai, este gândit, administrat și implementat strict pe bază de voluntariat.
Înainte să mergem mai departe cu povestea Festivalului și cum a ajuns el în legătură cu SF-ul, câteva poze de la lansare:
Proiectul a pornit în 1992 la inițiativa O.S.U.T. (Organizația Studenților din Universitatea de Vest Timișoara), gândit în spiritul de frondă și de revoltă atât de caracteristic capitalei Banatului, față de direcția eronată înspre care se îndrepta România, în primul rând sub raport moral. Nu întâmplător, prima temă a StudentFest-ului a fost Punctul 8, cu trimitere directă la prevederile Proclamației de la Timișoara legat de integritatea celor care (nu) ar trebui să participe la viața politică a țării și, implicit, să se ocupe de treburile publice.
Astfel, Festivalul adună studenți din toată țara și de peste hotare, care, timp de aproape două săptămâni, se manifestă artistic, pornind de la o temă dată. În 1992 a fost Punctul 8, a urmat apoi Strada. Tema din 2002 a dat bătăi de cap unor parteneri vechi ai proiectului, din pricina absenței românismului tradițional și neaoș din titulatură, lucru greu de înțeles pentru organizatorii virusați până în măduva oaselor de multiculturalismul omniprezent în spațiul timișorean. Tema din 2003, Zeitgesit, dorită cu ardoare de studenții-artiști, a produs supărări și creșteri de puls organizatorilor înșiși, însă a fost acceptată, după nesfârșite negocieri (am avut și eu o contribuție, aflându-mă în acea perioadă în conducerea O.S.U.T. – v-am avertizat, pe alocuri articolul va căpăta nuanțe subiective). Dintre temele celor mai recenți ani, amintesc: Paradox (2013), Conflict (2015), Viziune (2017) și, acum, Abstract. Concepte artistice:
Ajungem astfel la secțiunile StudentFest. Mă voi opri doar asupra celor de anul acesta, pentru a vă crea o imagine de ansamblu asupra dimensiunii extinse a Festivalului. Au fost nu mai puțin de 11 secțiuni: Arhitectură, Arte Conceptuale, Arte Plastice și Vizuale, Arte Urbane, Arte Video, Dans, Design Vestimentar, Fotografie, Literatură, Muzică, Teatru.
Ideea unui eveniment comun SF X StudentFest a venit în 2015, când am organizat o seară ScienceFiction în cadrul Festivalului, gândită ca eveniment comun al Clubului Helion și al O.S.U.T., după cum se poate vedea și pe afișul de atunci:
Evenimentul a fost găzduit de Librarium:
După seara aceea Science-Fiction și StudentFest, a încolțit în mintea mea gândul nebunesc de a lansa volumul de debut în cadrul Festivalului. Nebunia asta nu m-a părăsit în următorii ani și a fost unul dintre motoarele inspirației de scriitor, pentru că în preistoria anului 2015 aveam abia două-trei texte mai răsărite, publicate pe blog sau în paginile (tipărite sau digitale) ale revistei Clubului Helion. De la trei povestiri scrise în 2015 până la 23, câte au rămas în cele din urmă între coperțile Amorului fără alcool a fost un drum lung. Presărat în 2016 și 2017 de atelierele de proză scurtă SF care mi-au fost încredințate în cadrul secțiunii de literatură.
Anul acesta, cu două zile înaintea lansării, am avut parte de o bucurie și mai mare: mi s-a propus organizarea atelierului de proză, atelierul mare, cum ar veni, atât din pricina colaborărilor anterioare, cât și pentru că preocupările mele scriitoricești s-au extins dinspre zona de nișă SF către literatura mainstream (după cum se vede și în structura povestirilor din volum). Atelierele literare (Festivalul are puzderie de ateliere, de tot felul) adună laolaltă studenți care doresc să se inițieze în meșteșugul cuvintelor. Anul acesta, alături de atelierul de proză, au mai fost încă două: de poezie, organizat de Tudor Crețu, și de scriere creativă, avându-l ca amfitrion pe Daniel Vighi.
În cadrul atelierului de proză am accentuat importanța participării active la întâlnirile cluburilor de literatură, prezentând pe scurt cluburile timișorene unde sunt membru: Helion și Cenaclul Pavel Dan. În prima zi a atelierului am prezentat noțiuni teoretice de tehnică literară, într-o manieră interactivă, structurată pe întrebările sau dilemele artistice-creative ale participanților, iar în cea de-a doua zi (08 mai) am simulat chiar o ședință de cenaclu, analizând texte prezentate de participanți. O mare bucurie mi-a pricinuit-o și participarea unor artiști-studenți care au venit și la atelierele din anii trecuți. Pentru mine feed-back mai frumos nici că puteam primi. Poze:
Și-uite-așa am ajuns la impactul și efectele pe care le pot produce astfel de acțiuni în ceea ce privește stimularea creației literare. Dincolo de faptul că a fost un eveniment de suflet (alt SF), un astfel de debut literar în cadrul StudentFest, prin munca de organizare și pregătire anterioară evenimentului propriu-zis, muncă și interacțiune umană întinse pe ani de zile, creează legături de neuitat. Atelierele aduc studenții laolaltă și îi familiarizează cu viața și pulsația unui club de literatură. Unii participanți ajung apoi la Helion, la Pavel Dan sau la alte cluburi din oraș, se nasc proiecte, idei, colaborări, se schimbă vieți. A mea, cu siguranță, a fost, iremediabil, schimbată:
SF x SF, din suflet
