Pradoxul Cloverfield (The Cloverfield Paradox) este un film science fiction de groază, realizat de Netflix, produs de J.J. Abrams, în regia lui Julius Onah, după un text de Oren Uziel și Doug Jung. Filmul face parte dintr-o franciză numită simplu Cloverfield, alături de Cloverfield (2008), 10 Cloverfield Lane (2016) și un al patrulea film, ce va fi lansat în octombrie 2018, numit temporar Overlord. Filmele din serie, parțial fantastice, parțial SF, întotdeauna horror, au ca punct comun ruperea universului cunoscut și invazia lui de către monștri. Personajele nu sunt aceleași, doar ideea este păstrată și prezentată sub forme diferite. Noului univers i se mai spune și Cloververse.
În Cloverfield (1008) acțiunea are loc în New York iar personajele principale sunt tineri , cu preocupări specifice vârstei. Filmarea, din mână, aduce o notă de originalitate nu doar printre cele din franciză, dar și ca film horror. În Cloverfield Lane (2016) lucrurile se schimbă complet. Acțiunea nu mai are loc într-un spațiu extins, chiar dacă urban, ci în subteranele unui adăpost antiatomic. Punctul culminant, în care ni se relevă legătura cu primul film, dar și sensul acțiunilor lui Howard, se petrece la final, o răsturnare de situație pre puțin gustată de cei care nu cunosc universul Cloverfield. Al treilea film The Cloverfield Paradox (2018) se mută în spațiu. Este singurul în care apariția monștrilor, ce apar într-o singură secvență, este explicată cumva științific. Paradoxal acesta pare a fi primul din serie, prin faptul că explică apariția monștrilor, eveniment rămas în suspans la primele două filme.
În 2028 lumea este afectată de o criză energetică fără precedent. Confruntările dintre state se întețesc, riscând o nouă conflagrație mondială, de data asta cu accente apocaliptice. Guvernele celor mai dezvoltate state fac o ultimă tentativă de a obține energie ieftină nelimitată. O echipă de astronauți savanți din Statele Unite ale Americii, Germania, China, Regatul Unit, Federația Rusă, Brazilia și Italia sunt trimiși pe o Stație Spațială cu scopul de a porni acceleratorul de particule Shepard, cel ce se crede că va rezolva criza energetică și, implicit, opri mersul spre autodistrugere a Pământului.
Din nefericire experimentul scapă de sub control deschizând porți către o lume de coșmar. Posibilitatea unei asemenea întâmplări este prevăzută de un savant excentric, interpretat de Donal Logue. Din acest punct lucrurile o iau razna. Unul dintre astronauți îți pierde mâna fără durere, iar mâna apare mai târziu cu voință proprie. Obiecte dispărute reapar în corpul oamenilor, astronauți dintr-o altă dimensiune sunt găsiți în pereții stației spațiale, și altele. O combinație ciudată de secvențe și idei din mai multe filme, cum ar fi Sphere (1998), Event Horizon (1997) sau chiar Alien! (din astronautul Volkov ies într-o explozie macabră viermi), combinate pentru a crea o stare de neliniște și permanentă așteptare a extraordinarului. Cam prea facilă tehnica.
Nu-mi dau seama ce s-a urmărit cu acest film. Dacă este doar o explicație a apariției monștrilor sau se vrea ceva mai mult decât atât. Asupra unora dintre personaje se insistă mai mult decât pe altele, fără ca acțiunea să fie centrată pe ele. Nu există un personaj principal, dar despre Hamilton (Gugu Mbatha-Raw) aflăm că și-a pierdut copii, că are un soț lăsat pe Pământ și că ar putea să-și regăsească întreaga familie într-un alt univers, dacă îi trădează pe cei din universul ei. Poate că următorul film din serie va aduce necesarele lămuriri, mai ales că finalul este unul deschis.
The Cloverfield Paradox rulează în rețeaua Netflix.
