La 40 ani de la lansare (5 septembrie 1977) Voyager 1 este una dintre sondele spațiale care au ajuns cel mai departe de noi, acum în spațiul interstelar, și care poartă sunetele de pe planeta noastră, muzica, mesajele, vocile de oameni și animale și speranțele noastre, gravate pe un disc acoperit cu aur, pentru a rezista mai mult de 1 miliard de ani.
În februarie 1990 a realizat o ultimă fotografie a Terrei, de la 6 miliarde km distanță. Peste 76.000 ani ea va putea ajunge la steaua Proxima Centauri.
În 15 decembrie 2004 a trecut șocul terminal, intrând în heliopauză = spațiul interstelar unde Soarele nu mai are puterea de atracție pentru a reține particulele de materie, intrând în vântul de particule galactice.
Voyager infographic
Puterea de calcul la acea dată este infimă față de capacitățile actuale. Transmisia de semnal este circa 22,4W la o rată de de 160 bit/sec. Azi 150MB/sec. e transmisia medie de internet. Capacitatea de stocare date a sa e de 69,63KB, azi avem in aparatul foto cel puțin 4000 KB, daca nu 8, 16,32 sau 64GB. Există și 128GB utilizat de profesioniști.
Cu toate acestea ne-a dat imagini în premieră ale multor obiective, cum ar fi: norii și sateliții jupiterieni, Marea Pată Roșie, inelele lui Saturn, informații privind atmosferele, magnetismul acestor planete, ale lui Uranus, Neptun și micul Triton.
Un film dedicat lui Carl Sagan, cel care a coordonat o parte a activității în misiunea Voyager 1, realizat de Supernova Films ne arată și imaginea discului aurit care va rezista mai mult decât civilizația umană.
