Castlevania este un serial de animație pentru adulți, bazat pe jocul video Castlevania III: Dracula’s Curse lansat în 1989 de firma Konami din Japonia. Serialul a putut fi urmărit pe Netflix în iulie 2017.
Castlevania urmărește aventurile lui Trevor Belmont ultimului descendent al unei glorioase familii din Valahia, renumită pentru lupta împotriva forțelor magice, reprezentate prin vampiri și alte entități mai mult sau mai puțin venite direct din Iad. Puterea militară a familiei Belmont atrage invidia Bisericii, care reușește să o distrugă, iar pe Trevor să-l excomunice. După aceste evenimente, explicate pe parcursul primelor episoade, începe acțiunea propriu-zisă a serialului, tot printr-un feedback, în trecutul maleficului Dracula. Un trecut care ne dezvăluia intriga întregului serial. Soția lui Dracula Lisa, o femeie din Lupu, vine la Prințul Întunericului pentru a învăța știința vindecării oamenilor. Adică medicina. Dracula fiind pe lângă binecunoscutul vampir și un mare om știință, un geniu al tehnicii. Este suficient să spun că holurile și catacombele castelului său sunt luminate cu becuri electrice. Acțiunea se petrece în 1476.
Când totul pare a fi frumos, oamenii scăpând de vampirii lui Dracula, ba mai mult beneficiind și de știința vindecării a soției acestuia, Biserica își bagă coadă și o acuză de vrăjitorie, arzând-o, așa cum era moda, pe rug. Vaietele ei îl aduc pe Dracula în pragul isteriei, acesta pornind să distrugă întreaga țărișoară, adică toată suflarea omenească din Valahia. Pentru asta aduce din Iad câteva legiuni de draci și le dă drumul printre oamenii. Aici e momentul în care reapare prințul, aducă Trevor Belmont, un boier scăpătat, bețivan și fără stima de sine. Împreună cu o Oratoare Magică și cu un vampir, formând un trio de legendă, eroul pornește la salvarea Valahiei de draci şi preoţi corupţi.
Coloana sonoră este minimală, se merge mult pe vocea personajelor și pe sunetele ambientale. Animația este și ea minimalistă, multe scene fiind statice, cu scurte flashuri, sau linii. Se vede că Warren Ellis, artist britanic, are experiență în principal în comicsuri. Multe scene fiind de fapt suite de casete animate. Totuși, să-i dăm Cezarului ce e a Cezarului. Warren Ellis este un bun desenator. Emoțiile personajelor sunt bine prezentate, mediul înconjurător bogat în detalii și semnificații. Scena arderii pe rug este foarte reușită și nu este singura!
Povestea aduce în prim plan personaje și locuri din Valahia. În principal pe Dracula, dar și toponime locale, cum este localitatea Lupu, capitala regatului Târgoviște și altele. Din păcate unele nuanțe locale sunt amuzante pentru noi. Biserica nu e cea ortodoxă ci cea catolică. Foarte bine, am zice noi ținând cont că una din marotele serialului este reprezentată de răutatea preoților. De altfel o scenă cu adevărat fascinantă este cea în care diavolii pătrund în catedrală și-l ucid pe episcopul local, spunând că pot face asta deoarece: iubirea lui Dumnezeu nu este necondiționată și deși Domnul nu-i iubește pe diavoli, nici pe preoți nu-i iubește prea mult. Ha, ha, ha. E bună nu? Practic au voia lui Dumnezeu pentru a-l pedepsi. Pe episcop. Desigur, această permisiune, dacă pot spune așa ceva, nu se extinde și asupra oamenilor nevinovați.
Filosofia din spatele scenariului nu-mi e foarte clară. Între bine și rău delimitările sunt uneori mai subțiri ca o foiță de țigară. Știm clar că preoții sunt răi, Biserica în sine fiind nepăsătoare cu oamenii și răzbunătoare. Nimic nou, cel puțin pentru o perioadă din istorie. Dar, cel puțin în primul episod, suntem forțați să empatizăm cu Dracula, cel rău, cel groaznic, cel mai cel dintre vampiri. Desigur simpatia pentru el durează cel puțin până la moartea primului nevinovat, dar reînvie periodic de fiecare dată când un preot e halit cu sutană cu tot de câte un drăcușor negru și cu aripi. Așadar avem două forțe rele. Una rea, rea, alta rea pentru că preoți.
Pe măsură ce teroarea demonilor crește, apar câteva personaje noi, pe care în lipsă de ceva mai bun le vom trece în coloana binelui. Trevor Belmont, Sypha Belnades și Alucard. Aici trebuie să fac o paranteză. Sypha este o magiciană (pe bune, nu doar una ce bâlci) și face parte dintr-o grupare de călugări nomazi, autointitulați Oratori (adică nu scriu nimic, urmașii dacilor zic eu).
Primul sezon se termină cu o luptă între Trevor și Alucard, luptă în care Sypha este când de partea unuia (la început), când a celuilalt . În final pace și fraternitate. Dacă ați văzut Batman v Superman înțelegeți ce vreau să spun. Trevor fiind Batman, deci personajul om, inteligent, frumos și de-al nostru, chiar dacă numele e de franțuz, iar Alucard o ființă cu puteri supranaturale.
Un serial care mie mi-a plăcut. Cu multe întorsături de situație, cu personaje bine conturate și o intrigă ușor de înțeles. Ce poate fi mai clar și mai odios totodată, decât răzbunarea fără limite a unui îndrăgostit? Ah, da: războiul.
În final câteva cuvinte despre vocile din spatele personajelor. Vocea lui Trevor este a lui Richard Armitage. Thorin din seria Hobbitul, Heinz Kruger din Căptanul America. O voce excelentă, care ridică mult nivelul spectacolului. Alături de el este Alejandra Reynoso (Sypha) o specialistă în dublări de voce, James Callis (Alucard) actor cunoscut din super-serialul Battlestar Galactica (Dr. Gaius Baltar). Alături de ei alte câteva nume mari: Graham McTavish (Dwalin din seria Hobbitul) pentru vocea lui Dracula, Tony Amendola, Matt Frewer și Emily Swallow.