Trenul spre busan (afiș)
Suntem la ultimul articol din seria filmelor cu zombi, care mi-au atras atentia în ultima vreme. Poate te-ai plictisit, poate nu, dar țin să îți mai propun o ultimp peliculă a genului, un film apărut în 2016, care vine tot din zona asiatică, fiind o producție Sud Coreană.
Când spui „film Sud Corean”, primul gând al telespectatorului se duce spre serialele dramatice istorice, prezentate la televiziunea națională. Ele pot să-ți dea o idee despre limbă, cultură și stil cinematografic, până la un punct. Filmul despre care vorbesc are o abordare mai degrabă vest europeană sau chiar de cinematograf american, pe alocuri.
În primul rând trebuie spus că este un film puternic galonat. Are 35 de nominalizări și 22 de premii. Acest lucru, în sine, ar trebui să te facă sa-l cauți cu interes. Și da, nu e vorba numai de festivaluri de film horror, ci și premii sau nomilalizări prestigioase, naționale (Premiul asociației criticilor de film Coreeni) și internaționale (Festivalul de film de la Melbourne). În plus, filmul este selecționat la Festivalul de la Cannes, unde își face debutul mondial, chiar dacă e în afara competiției.
De unde vine această revărsare de premii?
Este, fără îndoială, un film din „seria nouă” deproducții cu zombi, în care povestea umană este cea care trece în prim plan, unde lumea plină de monștri flămânzi de carne umană este doar un pretext, o pânză pe care se desfășoară intriga. Și dacă te uiți mai atent, găsești în structura scenariului ceva „a la Game of Thrones”. Cum spunea un fan:”Atenție de cine îți place, s-ar putea să moară…” Filmul îți spune cu dibăcie povestea fiecărui personaj în parte („ Spoiler Alert!” cum spune imdb.com), te introduce în viața lui, începi să-ți devină apropiat, pentru ca în final favoriții tăi să moară unul câte unul. Cine rîmâne în viață? Cine nu te aștepți. Acesta este unul din punctele tari ale filmului, care te ține în priză.
O altă parte pozitivă este reprezentată de atmosferă. Decorurile sunt la scară grandioasă, costumele sunt excelente, machiajul și efectele animatronice pe măsura unui film hollywoodian. Nu se face economie de mijloace pentru a produce o identitate vizuală tipică genului, dar pliată pe realitățile culturale, arhitecturale și peisagistice din peninsula cooreană. Cu alte cuvinte, este un film cu „culoare locală”, dar desenat cu tempera americană.
Una peste alta, este un film bun, care trebuie văzut, chiar dacă nu ești un pasionat al genului.
Trenul spre Busan (Coreea de Sud, 2016)
