Planeta pitică Ceres continua să se dezvăluie din ce în ce mai mult ca un posibil adăpost pentru viața extraterestră. Ceres este cea mai mare planeta pitică (planetoid) din centura de asteroizi situată între Marte și Jupiter, despre care unii spun că ar fi putut fi – sau a format cândva- o planetă mai mare, de mărime comparabilă cu Terra.
Nava spațială NASA au reperat pe Ceres , pentru prima dată, molecule organice – blocurile de construcție a vieții bazate pe carbon, așa cum o știm. Un studiu a fost făcut public acum (16 februarie 2017), in revista Science Reports. Aceste substanțe organice par a fi native, probabil, pe Ceres, au declarat membrii echipei de studiu.
Fotografe: planeta pitică Ceres, cel mai mare asteroid din Sistemul Solar
„Deoarece Ceres este o planetă pitică, care ar putea păstra în continuare căldură internă din perioada de formare, poate conține chiar și mări subterane. Acest lucru deschide posibilitatea ca viața primitivă să se fi putut dezvolta pe Ceres în interior, sub suprafața solului” declară Michael KÜPPERS, un om de știință European de la Centrul de Astronomie Spațială de lîngă Madrid, a declarat într-un articol al revistei „News and Views” în care se dezbat aceleași știri.
„Ceres se alătură lui Marte și mai multor sateliți ai planetei Jupiter în lista de locuri din sistemul solar care pot găzdui viață, în afara Terrei”, a adăugat KÜPPERS, care nu a fost implicat în descoperirea substanțelor organice.
Misiunea numită „Dawn” (Zori) a fost lansată în septembrie 2007 pentru a studia Vesta și Ceres, cei mai mari asteroizi din centura de după planeta Marte. Dawn s-a apropiat la 530 km de Vesta, înconjurînd-o, din iulie 2011 pînâ în septembrie 2012, depărtîndu-se apoi spre Ceres, planeta pitică la care a ajuns în martie 2015, plasîndu-se pe orbita acesteia la 950 km înălțime. S-a inaugurat astfel prima navetă lansată de om care a orbitat două corpuri cerești diferite, dincolo de perechea Pământ – Lună. A costat 467 milioane dolari și se poate spune și-a îndeplinit cu succes misiunea, cartografiind cele două corpuri cerești. Recent anunțata descoperire se adaugă la această listă de realizări. Moleculele care conțin carbon – au fost detectate folosind spectrometrul său în domeniile de radiații vizibile și în infraroșu – cu o concentrație într-o zonă de circa 1000 km pătrați, zona din apropierea unui crater numit Ermutet, cu diametrul de 53 km. S-a mai evidențiat încă o asemenea zonă cu compuși carbonici, mult mai mică, la aproximativ 400 km distanță, într-un crater numit Inamahari. Și ar putea exista mai multe astfel de zone mai mici; echipa a investigat numai latitudinile de mijloc ale lui Ceres, situate între 60 de grade nord și 60 de grade sud de ecuator.
„Nu putem exclude faptul că există alte locuri bogate în substanțe organice care nu au intrat în eșantionul de studiu, sau cu concentrația sub limita de detecție”, spune conducătorul echipei de studiu, Maria Cristina De Sanctis, de la Institutul pentru Astrofizică și Planetologie spațială de la Roma, într-un interviu pentru Space.com via e-mail. Măsurătorile sondei Dawn nu sunt suficient de precise pentru unghiuri mai joase. Semnăturile detectate sunt în concordanță cu substanțe cum ar fi gudron, kerite și asfaltit, a declarat dânsa.
„Zonele bogate organice includ compuși carbonați și amoniacali, care sunt în mod clar materialul endogen Ceres”, puțin probabil ca substanțele organice să fi ajuns printr-un element extern „, declară co-autoarea Simone Marchi, cercetator principal la Institutul de cercetare Southwest din Boulder , Colorado.
Ceres are indicii de activitate hidrotermală și fotografiile evidențiază și activitate vulcanică. Dealtfel, suprafața lui Ceres are o temperatură mai ridicată față de sateliții lui Jupiter și Saturn, datorită unei apropieri mai mari de Soare. „Intr-un fel, este foarte apropiat morfologic cu Europa și Enceladus,” a spus De Sanctis, referindu-se la sateliții lui Jupiter si Saturn, ce știm că adăpostesc oceane.
Studierea acestor asteroizi adaugă informații privind nașterea sistemului solar, fiind martori vechi ai timpurilor formării planetelor din Sistemul Solar, ajutînd la înțelegerea fenomenelor care au favorizat apariția vieții. Cercetările viitoare se vor focaliza spre Europa, satelitul jupiterian, datorită conținutul său de apă ridicat și posibilității de a întreține viața, avînd sursă de căldură internă.
După SpaceRip, Space.com, NASA JPL, youtube.com, culese de Adrian Bancu.
