Narcopunk sau Fear and loathing in L2
Mihai Alexandru Dincă
Editura: Millennium Books
2016,  148 pag., ISBN 976-606-8693-17-0

În general, intrarea unui scriitor pe piața literară are loc cu stângăcii inerente. Dintre debutanții, unii vor atrage mai mult atenția, prin idei deosebite, un stil plăcut, o abordare aparte a unor teme clasice. Câțiva vor crește literar în timp, se vor maturiza, vor deveni tot mai stăpâni pe arsenalul lor, consolidându-și treptat poziția în rândul scriitorilor.

Mai rar se întâmplă ca un debutant să iasă în evidență de la primele creații. Din punctul meu de vedere, Mihai Alexandru Dincă este un asemea autor, iar premiul decernat în 2016 în cadrul Sci+Fi Fest confirmă că impresia mea nu a fost singulară. Mai mult, două edituri s-au arătat interesate să-l publice în volum, ceea ce a dus la apariția aproape simultană a primelor două cărți ale lui – volumul de povestiri Înainte de neant și nuvela Narcopunk sau Fear and loathing in L2.

Mihai Alexandru Dincă este unul dintre absolvenții atelierului de tehnici narative organizat de Revista de povestiri și Bookblog.ro și a dovedit că învățăturile primite acolo au ajuns pe un teren propice. Prolific, îmbunătățindu-și calitatea textelor de la o producție la alta, el oferă o combinație superbă de imaginație, hard-SF, atmosferă lovecraftiană și stil atractiv, menit să țină cititorul în priză.

Nuvela Narcopunk sau Fear and Loathing în L2 face parte dintr-un univers mai vast, alături de povestirea Oroarea din Oort, inclusă în volumul de debut. Ele vorbesc despre un viitor în care omenirea a colonizat sistemul solar. Printre structurile existente în vasta societate umană se numără Astrocultul, o organizație aflată în posesia unor informații privind o străveche civilizație extraterestră ce ar fi vizitat această parte a galaxiei în timpuri imemoriale.

Jurnalistul Emmanuel Compte este trimis să relateze de la fața locului desfășurarea raliului-buclă MB9000, desfășurat în fiecare an în Midnight City, cilindrul Utopia. Pasionat de substanțe halucinogene exotice, el este însoțit în periplu de avocatul său, Felix Torez. Merită menționat faptul că, atunci când vine vorba despre personaje și obsesiile lor – în general, depravate – imaginația lui MAD nu cunoaște limite. Influența psihozelor lovecraftiene se face pe deplin simțită și, deși descrie deviații uneori oribile, reușește să păstreze cititorul fascinat și dornic să vadă până unde pot merge obsesiile macabre ale lor (sau, ar trebui să spun, ale autorului?).

Profitând de timpul liber avut la dispoziție până la începerea cursei, Compte participă la jocuri de cazinou, confruntându-se la un moment dat cu unul dintre cei mai cunoscuți mafioți. Din fericire și, în același timp, din păcate, câștigă confruntarea. Din fericire, pentru că asta îi aduce o sumedenie de bani. Din păcate, pentru că, fiind vorba despre o activitate ilegală, nu poate reveni acasă cu banii, ci trebuie să-i cheltuiască în regiunile mai permisive din punct de vedere legislativ. De asemenea, o altă problemă o poate constitui dorința mafiotului de a se răzbuna. Și, când primește din partea acestuia invitația de a-l vizita, temerea se transformă în realitate. Dar invitația conține două elemente cheie, menite să arunce o momeală de nerefuzat: o referire la Astrocult și posibilitatea de a testa un drog necunoscut, cu efecte nemaiîntâlnite.

Dacă până acum MAD a avut grijă să facă risipă de imaginație, descriind o societate decadentă a viitorului, dublată de o acuratețe științifică admirabilă, din acest moment se dezlănțuie cu adevărat. Deși nu sunt atras de textele ce au în prim plan lumea narcoticelor – cu o excepție notabilă, Philip K. Dick – scriitorul a reușit să mă țină lipit de text, dorindu-mi continuu să văd până unde poate duce jocul.

N-am fost deloc dezamăgit. Am avut parte de idei foarte bune, de o realizare literară de calitate, precum și de suspans – când Compte trebuie să aleagă între cursa pentru care a fost trimis și o propunere de nerefuzat primită din partea mafiotului. La toate acestea se adaugă un final pe muchie de cuțit, cu o rezolvare pe care am găsit-o potrivită ținând cont de context, mai ales că lasă loc la întrebări de genul – ce s-a întâmplat după?

Mihai Alexandru Dincă este, din punctul meu de vedere, unul dintre cele mai bune produse ale literaturii SF autohtone, un scriitor care sper să continue să fie la fel de profesionist, să dea naștere unor lumi și personaje menite să țină cititorul lipit de carte. Recunosc că, în ceea ce mă privește, mă bucură faptul că scrie exact acel gen de literatură care mă face pe mine să iubesc SF-ul (făcându-mă chiar să accept atmosfera mai sumbră). De acum, voi aștepta orice nouă carte a lui așa cum o fac și cu cele ale lui Alastair Reynolds sau Greg Egan, ca să numesc doi dintre autorii mei preferați.