De obicei, filme celebre au fost realizate cu o muzică extraordinară, atunci când regizorii au apelat la muzicieni care au realizat capodopere ale genului bazați pe scenariile primite.  Amintim pe Mike Oldfield, Vangelis, Hans Zimmer și mulți alții. Dar am decis să dedic acest episod muzicienilor inspirați din SF. Din filme, dar și din cărți ori benzi desenate ale genului.

Grupul synth-pop britanic Alphaville își trage numele dintr-un celebru film SF distopic/noir făcut în 1965, recompensat și cu un premiu, în acel an. Primul album al grupului este un succes răsunător pe tot mapamondul, în special hitul  „Forever Young” fiind remarcat într-un videoclip cu temă SF; trecerea într-o „singularitate- gaură de vierme”, unde oamenii  întineresc .

Descoperiți, impulsionați și ajutați -se spune- în compoziția orchestrală de Giorgio Moroder,  lansează în 1986 al doilea album al lor cu titlul  ”Afternoons in Utopia” . Cuprinde referințe cosmice (Marte, comete, navă spațială) .  Cuvântul folosit în trei piese ale acestui  album, ”smile” (zâmbet) este scris ca o prescurtare în notele albumului:  S.M.I.L.E., fiind o referință la un subiect SF:  „Space Migration, Increased Intelligence, [and] Life Extension ”.

Universuri paralele. Glisarea într-o realitate virtuală și revenirea în Universul inițial depind de voința umană. Basm sau fantezie magică? Este subiectul care i-a inspirat pe cei din grupul A-Ha cu piesa ”Take On Me”, primind șase premii MTV Video Music Awards și nominalizări la American Music Awards, ediția 13, în 1986:

David Bowie, inspirat de tragedia lui Apollo 13, ne dă o piesă memorabilă , ”Space Oddity”, în 1969. Iată o reluare a acestei piese, a astronautului canadian Chris Hadfield, realizată într-una dintre cele două misiuni ale sale pe Stația Spațială Internațională, reluare devenită și ea memorabilă, demonstrată prin cele peste 35 milioane (!) vizualizări:

Alături, prezentăm și varianta originară a lui David Bowie, cu o expresivitate interpretativă ce dă fiori:

Din albumul Heroes, pe care mulți îl consideră o capodoperă, colaborare a lui David Bowie cu Brian Eno, remarcăm și o piesă mai ”cuminte”, Life On Mars:

În filmul Clockwork Orange, tradus în română Portocala Mecanică (după mine un titlu foarte reușit, fiind o referință culturală la fel de sugestivă) avem o scenă metaforică pe un fragment din creația lui Beethoven, Simfonia nr 9:

Barry Bredemeier este un alt compozitor inspirat de science-fiction. Filmul Contact, cu Jodie Foster, l-a inspirat pentru următoarea piesă ce, cu siguranță, o veți îndrăgi. A fost prezentată și cu prilejul unui lasershow la Romcon 2012, de la Timișoara, cu acceptul autorului, apreciată de publicul prezent la eveniment:

O altă piesă, pentru trailerul Man of Steel- Superman a aceluiași autor iubitor de SF :

Pentru Battle of Thrones o temă muzicală la fel de remarcabilă:

Într-un registru rock Todd Rundgren & Utopia ne avertizează  ”Oops! Wrong Planet”!

De remarcat la aceiași creatori muzica lor aplicată la Star Trek T.O.S.  și întreg albumul ”Disco Jets”, un melanj disco-rock al anilor 70-80. O amintim deoarece anul acesta aniversăm 50 ani de la creearea seriei Star Trek de către Eugene Roddenberry.  Aniversare căreia îi vom dedica o întîlnire de Club cu totul specială.

Tema Star Trek, din The Original Series:

Albumul întreg:

După un film eroic-patriot, cu acțiune în spațiu, parcă făcut anume pentru rulare în unitățile militare, avem o melodie bunicică, de la Sky Marshal Omar Anoke: