Aceasta rubrică se adresează celor care sunt convinși că nu știu destule și că vor să afle cât mai multe, chiar dacă nu le vor folosi, probabil, decât uneori.

EOARHEANUL este prima eră din eonul ARHEAN. Se întinde pe o perioadă de 400 de milioane de ani. În acele timpuri, aşa cum am mai spus, atmosfera era diferită de cea de acum: fără oxigen şi cu o presiune situată între 10 şi 100 de atmosfere.  Crusta tocmai se formase şi cele mai vechi roci descoperite provin din acele vremuri.

PALEOARHEANUL este cea de-a doua eră şi se întinde de la 3,6 miliarde de ani până acum 3,2 miliarde de ani. Vaalbara, cel mai vechi supercontinent, s-a format în acea perioadă. Urme ale ei sunt considerate ca fiind  cratonul Kaapvaal din Africa de Sud şi cratonul Pilbara din vestul Australiei. Cratonii fiind cele mai vechi porţiuni ale litosferei terestre. Un asteroid cu diametrul de aproximativ 50 de kilometri a format Centura Barbeton Greenstone din Africa de sud când s-a prăbuşit pe Pământ în urmă cu 3,26 miliarde de ani.

MESOARHEANUL este cea de-a treia eră, cuprinzând 400 milioane de ani, între 3,2 şi 2,8 miliarde de ani în urmă. Fosile de pe teritoriul australian (cratonul Pilbara) arată că stromatolite existau încă din acele timpuri. Stromatolitele fiind formate prin procese diverse de către cianobacterii. Supercontinentul Vaalbara se va destrăma începând cu 2,8 miliarde de ani în urmă.

NEOARHEANUL, cea de-a patra eră şi ultima, se întinde pe o perioadă de 300 milioane de ani. A apărut fotosinteza şi în acest fel şi oxigenul, care, la început, a reacţionat cu diverse materiale. Supercontinentul Kenorland se va forma din rămăşiţele Vaalbarei.