Este evident că science fiction-ul românesc actual se află într-o situație bună. Ar putea fi și mai bună dacă s-ar realiza câteva lucruri despre care vom vorbi mai încolo. La început, este necesar să adaug câteva argumente pentru a susține afirmația că prezentul este bun. Primul ar fi că se scrie și se publică relativ mult: cărți tipărite și digitale, în reviste (mai puține pe hârtie, mai multe online, pe bloguri, social media, alte platforme generaliste sau dedicate. Există și un interes evident al unor edituri importante privind producția de literatură SF din România și o preocupare constantă pentru traduceri. Tritonic este acum editura pe valul SF și fantasy, însă Nemira rămâne un jucător constant. Realizări importante pot fi consemnate la Crux Publishing ori Pavcon, care încearcă să atragă autori consacrați sau să promoveze unii noi. O revenire pe piață se constată la Millennium Books și Eagle Publishing. Merită apreciat efortul Editurii Eurostampa din Timișoara, cu câteva apariții de succes. Literatură SF apare și la alte edituri, fără colecții dedicate, iar uneori chiar fără să se menționeze că lucrările aparțin genului.

În ceea ce privește revistele, Helion arată un mare dinamism, cu ediții pe hârtie de trei ori pe an, grație sprijinului oferit de Casa de Cultură a Municipiului Timișoara, și cu apariții de zece ori pe an pe platforma Helion Online. Remarcăm apariția constantă a Gazetei SF, dar și o încercare de readucere în prim-plan a publicației electronice Fantastica, editată de Societatea Română de Science Fiction și Fantasy. A reapărut Paradox online, revistă realizată de cenaclul H. G. Wells, un oarecare interes pentru SF arătând Știință și tehnică. Cumva adiacentă genului, dar merită amintită aici, este Revista de suspans.

Am pierdut în ultimii ani autori importanți, dacă ar fi să-i amintim pe George Anania, Cornel Robu, Florin Manolescu, Liviu Radu, Marcel Luca sau Ioana Vișan. Avem însă o generație a seniorilor, constantă și solidă, reprezentată de Mircea Opriță, Gheorghe Săsărman și Voicu Bugariu. Există însă o generație a maturității creative în SF-ul românesc, câteva nume fiind deosebit de importante: Dănuț Ungureanu, Dan Doboș, Michael Hăulica, Sebastian A. Corn, George Lazăr, Silviu Genescu, Lucian Merișca, Marian Truță, Rodica Bretin, Ana-Maria Negrilă, Mircea Liviu Goga, Florin Pîtea, Antuza Genescu, Sergiu Someșan sau Cristian Mihail Teodorescu. Important este și valul afirmat în ultimii ani, care îi cuprinde pe Lucian Dragoș-Bogdan, Daniel Timariu, Liviu Surugiu, Andrian Buzdugan, Eugen Cadaru, Ștefana Czeller, Teodora Matei, Alexandru Lamba, Alexandru Ioan Despina, Ciprian Mitoceanu, Cezarina Nicolae, Daniel Botgros, Florin Purluca, Darius Luca Hupov, Miloș Dumbraci, Andrei Gaceff, Cătălina Fometici, Eduard Pandele sau Cristian Vicol. Pe palierul critic, consemnăm intervențiile prompte și la obiect ale lui Mircea Opriță, secondat de Cătălin Badea-Gheracostea și Adina Ailoaiei. Cronici semnează constant Lucian-Dragoș Bogdan,  Teodora Matei, Iulia Albotă, Silviu sau Liviu Szoke). Nu este de neglijat efortul de teoretizare și sistematizare depus de Mircea Naidin.

Un capitol important în fandomul românesc în reprezintă întrunirile. Un eveniment de succes a devenit târgul de carte Final Frontier, ajuns reprezentativ pentru mișcarea SF națională. Continuă an de an organizarea Sesiunii Helion la Timișoara, nivelul profesionist și academic fiind ridicat prin organizarea Conferinței Internaționale Helion, ajunsă la în acest an la ediția a III-a. Convenția Națională RomCon începe să aibă un ritm oarecum regulat. Important este colocviul Ion Hobana, de la București, ca și manifestarea organizată la sfârșit de an de către clubul Quasar din Iași. Reuniuni au loc și în alte orașe, una promițătoare fiind anunțată de clubul Antares Brașov pentru septembrie 2017. Există și un efort de coagulare a mișcării SF românești la nivel național, în principal prin ARCASF, organizație care și-a asumat sarcina extrem de dificilă de a organiza convențiile naționale RomCon.

La categoria premii și concursuri se evidențiază concursul de proză scurtă SF organizat anual de clubul Helion, care descoperă și contribuie la consacrarea unor autori. Există o listă lungă de premii acordate în cadrul RomCon, iar premiile Ion Hobana sunt la început de drum, având nevoie de o mai mare consistență. Desigur, ar cam fi vremea pentru o nouă ediție a premiilor Vladimir Colin. Ca fapt pozitiv mai consemnăm și o mai bună participare la manifestările internaționale, cum sunt cele de tip EuroCon, și o implicare în dezbateri, activități absolut necesare pentru promovarea SF-ului românesc în lume.

Acestor aspecte pozitive li se adaugă însă câteva elemente care colorează în gri ori chiar negru unele zone de pe harta SF-ului românesc actual. Prima constatare este că deși se scrie mult calitatea multor producții literare este slabă. De fapt, impresia desprinsă este că se scrie mult, dar se publică și mai mult! Nu este un paradox aici, căci sunt autori capabili să posteze orice însăilare, să dea publicității textele pe măsură ce lucrează la ele, adesea cu probleme gramaticale și stilistice. Există și multe reeditări, ceea ce nu este neapărat un lucrur rău, dacă acestea se fac într-un sistem coerent, cu editori buni. Cărțile se vând relativ greu, eforturile de promovare nefiind foarte mari, iar despre condițiile de difuzare actuale trebuie să constatăm că este o problemă aproape fără soluție!

Editarea este o zonă unde se suferă foarte mult. Deși avem edituri interesate și editori pricepuți, lipsesc în mare parte redactorii de carte serioși și dedicați, așa cum lipsesc cu desăvârșire corectorii. Autorii au nevoie de profesioniști pricepuți, buni să ofere sugestii privind rescrierea textelor și să aducă îmbunătățirile stilistice necesare. De asemenea, fiecare lucrare are nevoie de cel puțin o corectură și de o revizie a textului final.

Un alt aspect negativ este dat de faptul că mulți autori par preocupați de fantasy și alte domenii apropiate, parazitând cumva genul science fiction. În acest context, ar fi nevoie de o mai bună delimitare între aceste categorii ale ficțiunii speculative. În acest moment, consider că este necesar să se revină la un science fiction românesc pur și dur.

În cazul revistelor românești, este regretabil că Galileo nu a mai găsit resurse pentru a continua, tristă fiind și soarta publicației Nautilus, care părea, în trecut, să aibă cele necesare pentru a fi un jucător important pe piață. Fără bani și cu un management deficitar, Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația și Almanahul Anticipația au intrat (din nou!) în colaps.

Un anumit regres se constată și în cazul blogurilor, autorii lor fiind preocupați de alte activități, poate mai profitabile.

În ciuda faptului că scriitorii de gen au început să pătrundă în revistele literare de tradiție (mă refer la cele apărute sub egida Uniunii Scriitorilor din România), prezența lor aici rămâne discretă, marginală, cu unele excepții (notabile!). În ceea ce privește premiile pentru lucrări science fiction, cea mai bună soluție ar fi ca acestea să fie puține și consistente, adică să se găsească fonduri pentru premii substanțiale. Dincolo de diplome și faimă, autorii români de science fiction merită recompense materiale!

PS: Michael Haulica mi-a amintit de revista Argos. Bine făcută. Mi-aș dori să citesc cât de curând un număr nou.